Si sa nu te mai prindem pe aici, ca iti rupem picioarele

Cuvintele astea le puteam auzi daca atentia nu imi era atrasa in mod brutal de un anume cuvant iar incepand cu ianuarie trebuia sa incep sa imi caut de lucru. Totul a inceput de la dorinta de a trimite colegilor, colaboratorilor, furnizorilor, superiorilor, etc. o felicitare deosebita pentru Craciun. Asa cum imi propun de fiecare data incerc sa ma bazez pe imagine mai mult si nu pe cuvinte. Dupa ce am atasat imaginea, totusi, m-am gandit ca un SARBATORI FERICITE ! scris acolo nu strica. Am trecut si numele firmei, ca sa stie oamenii ca efortul a fost comun si sustinut. Scriu, semnam si dau "SEND". Am multe contacte cu colaboratori externi si cum cea mai simpla metoda este limba engleza am bifat ca optiune "SPELLING" sa fiu sigur, pentru ca nici macar eu nu sunt perfect.
Repet, norocul meu a fost ca la aceasta optiune am belit ochii si nu am dat "REPLACE" pentru ca iesea ceva foarte neplacut, iar o porte din persoanele care primeau mesajul au o oaresicare putere de decizie, chiar in ceea ce priveste slujba mea. Imaginea spune totul iar eu ma felicit ca am fost atent.
Din motive lesne de inteles nu am lasat si numele firmei la care activez. Pentru curiosi o sa pun si imaginea pe care o gandisem pentru Craciun. Este vorba despre un print facut pe foaie de carton, subtire, hartie grosolana mototolita expre.
A iesit bine? S-a terminat cu bine?

112 - alo, accident rutier minor. ..

... asa, si?
Cam asta ar putea fi raspunsul la care sa te astepti. Si pe buna dreptate. Omul de la celalalt capat (nici macar al firului, pentru ca "suntem digitalizati", cum spunea Tatulici) e si el plictisit. Daca la tine e luni aceeasi zi e si la el. Daca tu te gandesti la week end sa stii ca nici el nu mai are chef de munca. Si il mai aia si tu la cap cu telefoane. Putina decenta...
Despre ce vorbeste lumea in ultimele zile? Daca Elodia nu a aparut in schimb am aflat ca a omorat-o (mediatic) Orban. Ce daca vine Craciunul? Si la anul vine. Dar Orban da cu batu in balta numai anul asta. Nu ne putem baza pe alte chestii ce se pot intampla. Daca nu mai face? Daca la anul chiar trebuie sa acultam numai colinde? Doamne fereste! Imi dau si eu cu o mica parere: probabil ca era baut (nu beat) motiv pentru care a sunat la 112, sau a cerut sa se sune. Pe jumatate fapta era recunoscuta. Alcoolul sta ceva mai mult in sange, dar la telefon nu vine damf. De lovit nu cred sa o fi lovit-o. Varianta cu intelegerea financiara nu e ilegala, dar e imorala si devine de neiertat in cazul in care esti prins cu minciuna, mai ales din pozitia de ministru. Ar fi trebuit sa dea prea multi bani ca sa inchida gura celor stransi ca la balci (era unul acolo care poza de aveai impresia ca e in parcul de distractii). Iar intelegerea cu fata, sau familia - in cat timp cazi de acord asupra unei sume? Ala din Matiz avea si el tot dreptul din lume la o suma.Iar daca nu era singur nu cred ca impartea si plusa Orban. Iar daca se tagartea cu aia, pe masura ce trecea timpul mai veneau si alti interesati. Mai ca imi pare rau ca nu eram acolo, pentru ca nu imi stricau cateva mii de euro la final de an, desi, slava Domnului, ma bucur pentru ce am. Restul il cunoastem cu varf si indesat de la Robert Turcescu, acest Godfroy de Bouillon al televiziunilor.
In alta ordine de idei ce invataminte mai tragem (iar): asemenea tuturor cazurilor de disputa publica cu iz politic se vede ca legea este proasta. Asa a fost si cu suspendarea. Asa e si cu legea referendumului. Asa e si constitutia, proasta. In cazul in care se proceda ca in vest, pentru ca tarifele care ni se percep sunt putin mai mari si noi castigam mult mai putin, era normal ca astia sa isi stranga mana si sa faca schimb de polite de asigurare obligatorie pe care se treceau daunele. Se trecea care e pagubitul si care e vinovatul si basta! Asa au vrut sa faca legiuitorii inca de anul trecut si nu mai fac nici anul asta. In continuare, pentru o tabla indoita, te duci la politie, si daca nu esti un coios stai ca un bou cu orele, asa cum am patit eu de am stat in ianuarie de la 9 dimineata la 17 seara. Inutil sa va zic ca m-am cacat cuburi de gheata. Si eu am sunat atunci la 112 pentru ca masina care m-a lovi nu se mai putea deplasa. Mi-au ras in nas. Da cine te crezi, dom'le? Chiar asa, cine ma cred? Cine sunt eu, as adauga. Tara de cacat.
Am fost martor acum vreo 3 ani la un accident rutier minor intr-o tara occidentala. Ba chiar eram intr-una dintre masini. S-au tras pe dreapta, au umblat in torpedo, au scos cate un carnetel cu foi autocopiative, inseriate, in duble exemplar, s-au invartit vreo 5 minute pe langa masini, au mazgalit ceva, au facut schimb de hartii, si-au spus vreo cateva cuvinte, au ras, s-au suit in masini si au plecat care incotro. Cam asa stau lucrurile. Mai mare dragul...

Marea asfaltare

Nimic nu scapa in fata furiei dezlantuite de catre utilajele de asfaltat. Iar acolo unde acestea nu incap se labarteaza prostia omului. Am vazut din mers (mergeam cu masina) acest colac de cablu sprijinit de gard. Am vazut ca nu este complet si prima impresie a fost ca e asezat intr-o gaura. A doua zi am incetinit putin si m-am uitat ceva mai atent, atat cat o poti face cand conduci pe Floreasca cu 5km/ h atat cat au spus specialistii ca e viteza medie in Bucuresti. Nu am mai avut niciun dubiu, colacul era asfaltat, iar imaginea trebuia imortalizata.
Orice s-ar spune cei care il regreta pe Tepes pot rasufla usurati. NU mai sunt tiganii hoti de cablui. Manglitorii amatori de chilipiruri sau de-o tuica pe 10 kile de sarma sunt si ei linistiti. In tara Romaneasca nu se mai fura. Un uituc a lasat la raspantie cablul iar muncitorii de la drumuri si-au scos basca din cap, s-au scarpinat pe crestete, si-au pus basca la loc luminati si au zis ca cel care l-a lasat se va intoarce. Dar pana atunci ei si-au facut repede si bine treaba pentru care sunt platiti. Daca cineva recunoaste cablul ca fiind al lui il poate gasi la intersectia Floreasca cu Mircea Eliade, dupa ce treceti de Spring Time. E in sectorul 1.
Muncitorii care au facut acest lucru merita cel putin un premiu. Unul, si cel mai important, ar fi pentru prostie.

Cum ar trebui sa fie...

O sa ne apropiem de o stare de normalitate si cand pensionarii romani vor dori sa li se arate in loc de mila RESPECT. Multi sunt victime ale vremurilor, dar sunt si multi care vor sa fie victime si se simt bine compatimiti. Haos la casele de pensii pentru niste bilete la tratament. De ce biletele sunt pentru tratament si nu pentru ODIHNA? Cica sunt pentru toti, dar mandria lor nu mai exista, sigur, exista si exceptii, asa ca prefera sa se calce in picioare si sa isi traga figuri chinuite de demoni si durere.

PS O simpla cautare GOOGLE "pensionari" si am constatat ca cele mai multe imagini gasite au fost cu ... Basescu. S-a infiltrat.

PPS Nimeni nu se atinge, cu vorba, cu fapta, nu stiu cu gandul, de pensionarii securisti, cei care au si 8000 lei noi pensia. Sa le fie frica? Pe astia i-as beli primii.

Exponate noi la LIPIZZANER MUSEUM, VIENA

Am intalnit si turisti multumiti. Nu in Romania...

Speranta nu moare

Amiaza duminicii de ieri. Letargie. Nimic nou. Televizorul merge. Informatii. La un moment dat un nume imi atrage atentia. Atunci am realizat ca poporul roman nu va muri. Speranta va dainui. Dupa Vacaru, Vacarel, Vacaroiu, Bivolaru, Boureanu si alte cornute am descoperit si generatia tanara: VITELARU.

Au aparut ziarele...

NU trebuie decat sa dai un tur prin presa si gasesti ce nici nu iti imaginezi. Iar adevarul este ca nu imi pot inchipui cum te poti numi... Nici nu mai scriu. Cu cata mandrie poate sa isi duca Pizdelea numele? Ce ii spune fiului in prima zi de scoala: tu esti un Boubatran si te vei comporta ca atare. La varsta majoratului un tata ii zice baiatului ajuns barbat: te tragi din Regulatu, fii mandru de asta. Nu mai zic ca odata cu trecerea vremii ti se transforma numele in renume Galeata sau Gunoiu. Cititi si va minunati.

Romanii au nume "trasnite"
Topul numelor ilare este dominat de Curca (4796). Urmeaza: Buca (2.996), Flocea (1.728), Pasarica (1.669 ), Laba (880), Nebunu (850), Bounegru (611), Mortu (581)

Peste 800.000 de romani care poarta prenumele de Nicolae isi serbeaza, joi, ziua de nastere. Ziua de 6 decembrie marcheaza inceputul sarbatorilor de iarna si este cunoscuta mai ales de copii pentru ca in seara de miercuri spre joi vine "Mos Nicolae" cu sacul plin de dulciuri. Aceasta zi este, totodata, prilej de bucurie pentru toti crestinii ortodocsi care poarta numele patronului lor spiritual - Sfantul Nicolae, ocrotitorul tuturor celor nevoiasi. Statisticile existente la nivel national arata ca prenumele de Nicolae si Nicoleta precum si derivatele acestora, apartin unui numar de aproximativ 818.000 cetateni romani. Din totalul persoanelor care poarta aceste nume, aproape 538.500 sunt barbati (Nicolae, Niculai, Nicusor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoara etc.), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculita, Nicolina, Nicola etc.). Cele mai raspandite prenume barbatesti sunt Nicolae sau Nicolaie, adica 353.415.

Scurt istoric al numelor

Poate o sa va mire, dar exista romani care poarta numele de Pisu, Gainat, Muia, Curu, Jegu, Buba sau... Roadevin. O scurta trecere in revista a numelor celor care traiesc ori s-au nascut pe plaiuri mioritice ne demonstreaza ca Romania nu este pitoreasca doar prin frumusetile naturii. Pentru unii hilare, pentru altii de plans, numele romanilor se incadreaza intr-o categorie aparte. Pentru ZIUA online, am cautat si am gasit o scurta evidenta a celor mai ciudate nume si prenume aflate in baza de date a Inspectoratului General de Evidenta Informatizata a Persoanei. Interesant este ca, potrivit specialistilor, sursele epigrafice (referitoare la nume, denumiri etc.) au un numitor comun in ceea ce priveste alocarea unor denumiri comune limbajului stravechi atat unor obiecte sau plante, cat si unor oameni cu care, probabil, ii asemanau. Cert este ca, si acum, in satele romanesti pe oameni ii gasesti mai mult dupa porecle decat dupa nume. Faptul ca, in urma cu sute de ani, iobagii, slujitorii ori simplii argati au fost scrisi in scripte dupa porecle este o caracteristica a vechilor daci. Cel putin asa spun istoricii. Aportul substantial la denumirea unor persoane (fie nume, fie prenume) l-a adus crestinismul, care a adaugat la salba de nume si prenume, de dinainte si dupa ocupatia romana, numele sfintilor. Nu trebuie ignorat, insa, si aportul tiganilor care, sentimental sau nu, si-au atribuit, in ultima jumatate de secol, prenume de vedete, de institutii, de orase sau de ceea ce au crezut ei de cuviinta.

Topul numelor trasnite

Sa spunem, deci, ca cele mai ciudate sunt: Strugurel (192 persoane), Portocala (65), Ministru (22), Lamaia (22), Politia (3), Justitia (2) ori Semafor (1). Topul numelor ilare este dominat de Curca (4.796). Urmeaza: Buca (2.996), Flocea (1.728), Pasarica (1.669 ), Laba (880), Nebunu (850), Bounegru (611), Mortu (581), Blegu (515), Belibou (507), Galeata (276), Sarcina (255), Putica (244), Muia (233), Bucila (228), Pipi (226), Betivu (219), Sula (193), Slabutu (193), Slanina (186), Roadevin (173), Boubatrin (119), Oasenegre (109), Jegu (95), Buba (87), Stricatu (80), Nespalatu (70), Gainat (61), Pisu (54), Botderata (48),Gunoi (41), Muc (29), Regulatu (27), Castron (25), Pierdevara (23), Batmindru (21), Sfirc (16), Usainchisa (10), Pirtan (9), Bulan (7), Pizdelea (7), Curu (6), Acru (6), Bula (5), Boroboata (5), Coi (3), Caca (2), Prostu (1), Hitler (1), Muci (1).

Cele mai comune prenume sunt, in ordine, Maria (876.690 de persoane)

Gheorghe (511.721), urmate de Elena si Ioan. Popa este cel mai frecvent nume de familie, cu 191.938 de persoane, urmat de Popescu, cu 147.784.

Al nostru e cel mai divers, insa are o mica problema - nu merge

Abia am asteptat ziua de 1 decembrie. Sigur, veti crede ca ma contrazic, dar ma refeream la ziua in sine pentru ca erau cateva filme pe care am vrut sa le vad. Unul era de revazut, Troia, am eu o simpatie pentru subiectele mitologiei grecesti, iar al doilea trebuia sa il vad, in premiera, Sin City. Am culcat copilul, am umplut matul, m-a tolanit la teve. Incepe Troia. Femei frumoase, barbati puternici, sabii, barci, greci, troieni, Hector, Achile. Achile omoara multi. Hector pune foc la corabii... Si aici s-a intrerupt. Bai, baga-mi-as picioarele. Am inceput sa siluiesc telecomanda. Nimic. Am cautat la alt televizor. Purici. E clar, e de la ei. De la UPC. Noroc ca s-a intrerupt in timpul reclamelor. La cat tin reclamele la PROTV ai tot timpul, chiar sa iti repari si cablul si televizorul si sa faci si un dus. Normal ca eu nu am facut nimic din chestiile astea, pentru ca trageam sperante ca macar finalul sa il mai prind, pupaturile de final. Da' de unde. A murit si ala, si ala, au fugit aia, s-a terminat si filmul, a inceput si al doilea. Eu am facut si dus, si altele, si am mai facut cate ceva necesar, ceva bagaje, dupa care, intr-un tarziu am hotarat ca ora impune culcarea. Era vreo 2. Nu mai trageam sperante de Sin City. Si, cand ma si gandeam ca o sa adorm greu, ca nu puteam sa citesc pe intuneric iar de teve nu se punea problema, si-a revenit. Pe la 2.20 cablul si-a revenit. Am mai reusit sa vad estentialul din Sin City, adica ultimele 3 minute. Un om portocaliu e omorat, iar ala care il omoara, se omoara si el ca sa nu o omoare altii pe gagica lui. Misto!
Pe aceasta cale cer scuze in numele UPC miilor de oameni care incepand cu ora 21,45 au ramas fara cablu in ziua de 1 decembrie 2007 pana pe 2 decembrie, spre ora 3. Nu are importanta ca au platit. Ei sa fie sanatosi. In definitiv te poti uita si la DVD. Mereu, mereu sa astepti filme de la ei.

1 decembrie, ziua nationala. Asa, si... ?

Intre timp se apropie ziua nationala pentru care oricum nu aveam pic de respect. Poate pentru ce s-a intamplat la data aceea, adica ce semnifica la origini, dar in rest ma lasa rece. Cred ca e de vina si vremea. Cu ocazia acestei zile am adoptat pentru o scurta vreme un alt stil de ... locomotie. Pentru ca li s-a parut ca ne miscam prea lejer in zona asta de Bucuresti, autoritatile locale, generale, mondiale si intergalactice au hotarat sa inchida zona Arcul de Triumf, Pavel Kisselev, Docentilor si alte strazi dragute. Atat de dragute incat eu m-am hotarat acum cativa ani ca e bine sa ma duc pe acolo la serviciu. Macar cu atat sa ma aleg si eu daca tot ma duc la serviciu. Rutina zilnica a fost spulberata in dimineata zilei de marti, 27 decembrie. In loc sa admir pe geamul din dreapta Manastirea Casin, m-am holbat bulversat, prin parbriz, la gardurile care imi blocau trecerea catre obiectivul principal, in zilele L - V orele 9.20 - 9.30. Am crezut ca reusesc sa pacalesc pe cineva si am apucat intr-o directie gresita. Nu ar fi prima data. Asa se face ca timp de o ora am strabatut un (1) km timp in care un amic de al meu a apucat sa afle ce mi s-a intamplat in ultimii doi ani. Am mers paralel cu el pana cand drumurile noastre s-au despratit: eu am facut stanga de pe banda dreapta iar el dreapta de pe banda stanga. Asa ne asezasera soarta si politistul de la intersectie. Desi aveam inima mica, credeam ca o sa fiu bestelit ca am intrziat, am constat ca eu am venit printre primii, desi trecuse mai bine de o ora de la inceperea programului. Lucru care m-a mai linistit, asa ca am decis sa las masina acasa imediat ce ajung acolo. De parca imi ghicise gandurile pana si benzina din rezervor s-a terminat. Decizia mea a fost si mai usor de luat asa stand treburile.
Toata seara m-am perpelit stiind ca a doua zi pornesc o noua aventura. Reluarea unui episod din viata mea - transportul in comun. Mi-am adus aminte de prima zi in care am plecat cu masina mea la serviciu. Imi faceam traseul in minte. Revedeam pozitia corecta la volan si pe mine accelerand salbatic. Asa si acum. Emotiile au dat navala si ma gandeam cum o sa stiu eu cum se baga cartela. Asta am stiut pana la urma, desi aia de 2 calatorii era de un alb imaculat si am tot intors-o pana sa o bag. Partea agitata a fost ca noaptea am visat ca sunt jefuit in metrou, lucru care inca nu s-a intamplat si de care ma feream si pe vremuri. Nu stiu cum am dormit eu cu membrele superioare, dar m-a durut mana in somn drept pentru care visul meu a luat o intorsatura putin violenta: se facea ca ii dadeam unuia niste pumni in fata de toata frumusetea. Tocmai imi luase portofelul. Numai ca mana mea nu mai era asa cum fusese odata. Arata exact ca in desene animate cand isi prind aia mana sub lift sau cam asa ceva.
Ce sa va mai zic... s-a consumat evenimentul, m-am suit si am pornit. Inca nu imi revin. Desi mi-am indesat carti in geanta, pentru ca am si geanta, nu am apucat sa citesc mai mult de vreo 3 pagini pentru ca nu imi revin inca. Ma uit si ma minunez. Ieri imi spuneam ca nu am mai vazut atatia oameni la un loc de nu mai stiu cand. Cred ca numai cand ma duc la supermarket sa mai fie asa aglomerat, dar acolo sunt concentrat pe muraturi, branzeturi, nu prea ma uit in jur.
In metrou e misto sa te uiti la fetele oamenilor. Am observat ca majoritatea asculta muzica. Sau asculta ceva pentru ca multi oameni au casti in urechi. Mirosurile se contopesc asa ca am redescoperit mirosul de iurta. Acum ceva vreme am citit un reportaj National Geografic despre nomazii din Mongolia. Desi erau cateva poze pe vremea aia nu imi puteam face o idee despre viata lor. In metrou lipsesc insa turmele de iaci. Incercati ca amestecati vizualul si cu olfactivul si veti avea niste senzatii originale. Imaginati-va o carte de bucate pe care sa o deschideti la piure cu unt garnitura pentru niste rasol de vita cu sos vanatoresc cu foi de dafin si putina boia cu usturoi, dupa care sa dati pagina la socata rece cu o felie de lamaie si la final o inghetata, sa va apropiati si sa simtiti rece pe la nas. Ei bine, metroul este locul ideal pentru reportaje exotice. Mirosul completeaza imaginile care spun multe.
O gramada de reclame, care mai de care mai stupida. Fete dragute. Sau nu. Paznici din metrou de toate felurile - l-am vazut chiar pe vestitul agent 007, era un nenea caruia nu ii dai o varsta anume. Asa e si in filme. Nu poti sa spui cati ani are, numai ca despre asta puteai sa spui ca e un taran coclit. Avea unghiile negre de ziceai ca tine doliu. Un bronz de tractorist betiv il colora in obraji iar privirea ii era pierduta undeva in sacosa unui femei, desi nu cauta sa vada ceva anume. Era clar ca fusese smuls din lumea lui - grajduri, pamant, animale, arat si semanat si fusese implementat in metroul de productie Suedia, cu mii de beculete, cu femei cu voce robotica si semnal de alarma incorporat. In metrou e trist, dar acasa are ce povesti cand tine painea pe piept si o taie. Ce m-a oripilat a fost ca nu mai ai loc nici in metrou. La noi, la Pipera, se sta la coada ca sa bagi cartela iar la Victoria am ramas incotopenit pe scari pentru ca eram si eu cu turma coborata dintr-o garnitura si ne indreptam catre un alt peron de unde se scurgea un alt ciopor. Si cum bunul simt si cotul in figura te obliga sa acorzi prioritate celor care urca sau ies, am ramas cu buza umflata uitandu-ma la trenul care pleca. In rest e bine. A, sa nu uit, dupa prima zi de mers cu metroul mi-am schimbat incaltarile, am luat unele mai comode dar mai putin aspectuoase. Nu vreau ca toate incaltarile mele sa devina mai comode si mai putin aspectuoase. O sa mai merg pana o sa imi ajunga cutitul la os, dupa care voi aprecia confortul oferit de masina, chiar si pe sosele aglomerate.
Va doresc un WE placut si imi cer scuze ca m-am latit.

De bun simt

TE-AI SATURAT SA FII PRIVIT CA OAIA NEAGRA A EUROPEI? (Probabil ca apoi trebuie sa dai click acolo ca sa te mai albesti)
Raspunsul meu: Nu, m-am obisnuit.

Sa promovam uninominalul

Cica: Te-ai saturat sa-i vezi dormind? UNINOMINALUL E SOLUTIA!
Eu m-am saturat sa-i vad.
La godac pe site oficial scrie: "DUPA ABSOLVIREA DIVERSELOR CLASE DE SCOALA PRIMARA". Eu nu inteleg. Adica cum "DIVERSELOR". A facut si altele in afara de cele 4? Ce era asa divers, mai ales pe vremea lui si mai ales la Barca?

Cu șotrocarii-n Cizma

Lume, lume! Ce mai agitatie! Ce zarva in tara! Ce se mai zbate domnu' presedinte. Cum l-a apucat pe dansul dragostea de balaoachesi! Cate picioare-n carca i-a mai carat lui Tariceanu din cauza lui Mailat. Cate degete mijlocii a aratat el in intimitatea cockpit-ului masinii sale catre Palatul Victoria. Si cate si mai cate...
Ca de fiecare daca trebuie sa se intample ceva dureros, cu rasunet, pentru ca noi sa vedem problema. Cainele omoara japonezul care poza sediul Guvernului. In loc sa le faca adaposturi civilizate ii omoram. Soldatii romani din desert care se comporta ca la Grand Bazar in Istambul, sau ca japonezii scapati pe strazi cu aparate foto destepte, uitand ca se afla intr-o tabara militara americana, sunt arestati iar ministrul de externe de atunci, bun, ce-i drept, dar si pe placul lui Chel de sus, in loc sa isi anunte seful ierarhic, primul ministru, face raportul la marinar pentru ca sa se mire apoi restul lumii ca nu stie Tariceanu pe ce lume se afla.
Am vazut la stiri cum o lacrima sarata din ochiul ala bun al lui Basescu s-a scurs pe maneca soioasa a unui tigan batran, pitoresc, scapat de holocaust. Ba mai mult, le-a mai zis si ceva pe limba lor. Ati vazut ca nu are nimic cu tiganii. Ce dovada mai vie va trebuie? Era si omul nervos atunci cand tiganca aia imputita... pardon, ziarista aia jegoasa, ii baga microfonul pe sub nara. Trebuie sa il intelegem.
Ultimele evenimente petrecute in Italia, dar nu cele din urma, nu au facut altceva decat sa intareasca atitudinea concilianta a Basescului din ultimele saptamani. Cata ingrijorare pentru cetatenii romani, fie ei si aia plecati la munca. Cata nedreptate li se face, of, oooof. Nemernicul de prim ministru se da cu motocileta in loc sa isi puna salopeta si sa se dea printre puradei si chivute. Basescu ameninta - sa nu uitam ca suntem romani, si ... bla, bla, bla cautand sa mai trezeasca sentimentul patriotic adormit undeva intre gaura curului si stomac, pe matul gros. Normal ca nu suntem de acord (cum am putea fi? ma intreb) cu ce a facut Mailat, dar nici nu putem sa ii culpabilizam pe restul se spune. Cu uimire zic, cam asta este parerea generala.
Bun, asa este, nu poti sa condamni majoritatea din cauza minoritatii. Dar minoritatea majoritara o poti condamna din cauza minoritarului?
Cand spui Italia te gandesti in primul rand (dupa pizza) la tara artei. Ma gandesc la Roma, ma gandesc la Milano, la toate statuile lui Michaelangelo sau la toti "zugravii" din cati au fost. Te duci sa te copleseasca maretul. Sa te simti mic in fata minunilor artei. Sa ai senzatia ca acolo nu e mana omului. Sa respiri aerul orasului care este l'ombellico del mondo si sa te simti roman. Sa simti racoarea bisericilor gotice. Sa stai cu capul pe spate si sa te holbezi la tavan pana iti intepeneste gatul. Sa iti spui ca ai facut un efort, dar a meritat sa dai toti banii pentru ca ai avu ce vedea. Sa iti pui adidasii dimineata si sa ii mai scoti tarziu in noapte, dupa ce ai batut strazile in lung si in lat, minunat de spectacolul urban. Sa iesi din domul din Milano, sa te treaca fiorii de bucuria imaginilor si sa auzi venind din jos: "ba, daca mai scoti un sunet, te fut in cap" (e autentica!!). Scuzati-o, e romanca si munceste. Cerseste si tine un copil in brate. Copilul nu are nicio vina.
I-au invadat in orasele lor. Se spune ca sunt in Italia 1 000 000 de romani. Cica dintre astia 10 000 sunt infractori. Normal, nu e mult, raportat la numarul total. Dar raportat la statisticile lor legate de crima si criminalitate? E enorm. In egala masura sunt toti vinovati, chiar si eu. Guvernul Romaniei, Basescu, ministrul de externe si cel de interne, guvernul Italiei si autoritatile lor locale. Taberele de tigani facute ca la Bobalna, numai ca acum in loc de carute mai au si rulote sau baraci, nu ar fi fost posibile daca si autoritatile italiene si-ar fi dat putin silinta. Asa cum am spus cuiva, aceasta toleranta pe care ne-o bagau noua pe gat este periculoasa. Si stiti de ce? Pentru ca e falsa. Si eu ma pot arata tolerant cu cei din secta Aum, atat timp cat nu se plimba cu metroul in Bucuresti.

PS Nu stiu a cui este poza, nici cine a facut-o si nici pe cine reprezinta anume. Dar e nemaipomenita.

Din GARDIANUL vigilent

Articole care nu imi apartin. Nici nu ar avea cum. Pentru asa ceva trebuie sa ai "cartite" in judecatorii sau mai stiu eu prin ce institutii batute de Dumnezeu.
Am adoptat de curand, nu eu personal, ci noi, romanii, sintagma TARA A TUTUROR POSIBILITATILOR. Cam asa este, dar in cu totul alt sens decat era folosita in filmele americane proaste. Este ca in povestea lui Creanga, Prostia omeneasca. Ne intoarcem mereu acasa pentru ca vedem zilnic prosti si mai mari decat deunazi. Si iata ca justitia este intr-adevar oarba. Metoda oarba a folosit si grefiera. Probabil ca dactilografiind automat in capul ei se desfasurau alte scenarii pe placul sufletului ei. Daca as fi barbatul ei as intreba-o cu ce i-am gresit. De ce vrea sa divortam? Si iat ce au putut face niste degete dibace:

Doi barbati care se judecau pentru o masina au primit hotarare de divort!


Doi barbati din judetul Neamt au fost divortati unul de celalalt printr-o sentinta emisa de Judecatoria Bicaz. In urma cu doi ani, Mihai Darie, din Piatra Neamt, i-a imprumutat un autoturism Aro unui prieten din Bicazu Ardelean, Neculai Chindea. Acesta din urma, profitând de faptul ca imprumutul fusese acordat doar pe incredere si fara forme legale, a refuzat sa restituie masina proprietarului, care, ulterior, l-a dat in judecata pentru recuperarea bunului dat. Dupa un indelungat proces in instanta, derulat la Judecatoria Bicaz, lui Darie i s-a acordat dreptul de a-si lua inapoi autoturismul imprumutat, insa cu conditia de a-i achita lui Chindea suma de 1.000 de lei reprezentând cheltuielile pe care acesta le-a facut intre timp pentru imbunatatirea masinii. Paradoxul deciziei judecatoresti, care l-a obligat pe pagubit sa-i mai si plateasca despagubiri celui care l-a furat, nu se opreste insa aici. Mihai Darie a primit acasa o sentinta, cu numarul 4515, prin care a fost anuntat ca a divortat legal de pârâtul Neculai Chindea si ca urmeaza sa-i plateasca acestuia 1.000 de lei drept cheltuieli de judecata si alte pretentii! Reclamantul a dep
us o contestatie in urma careia decizia respectiva a fost anulata. Totodata, grefiera Simona Grozavu a fost sanctionata pentru dactilografierea gresita a cauzei pronuntate in proces. Judecatoarea Iulia Paisa, cea care a pronuntat aberanta sentinta, nu a fost sanctionata in nici un fel, desi ea ar fi trebuit sa fie cea care sa remarce ca pe unul din cei pe care ii divorta il chema Mihai, iar pe celalalt Neculai.


Norocul grefierei si ghinionul "sotilor" ca nu i-a improprietarit cu ceva hectare de paduri. Atunci sa vezi ce repede se impacau si faceau partajul discret si nu cu halima la cremenal.

ANGST cu musca pe... caciula

Staticienii, care au sau nu au ce face, au dovedit de ceva vreme ca un om obisnuit mananca in timpul vietii nu stiu cate insecte. Cand am citit chestia asta am stat si m-am gandit oripilat la numarul mare de gandaci mancati la care ar trebui sa ajung daca ma tine Dumenzeu sanatos. Nu imi puteam explica. Din cand in cand imi tot venea afirmatia in minte si tot nu intelegeam. Poate daca fac o medie si ma baga in aceeasi categorie cu nu stiu ce asiatic amator de delicatese cu picioruse multe sau cu unul esuat care se hraneste cu insecte, asa o fi. Asta ar fi fost o explicatie.
O alta posibila explicatie ar fi aceea ca insectele se pot gasi in cantitati infime in diverse alimente pe baza de plante - faina, soia, malai, opium. La recoltare nu sta Cenusareasa sa aleaga furnica de bobul de prumb. Si uite asa mai inghite Stefan trei carcaleti. Incet, incet ajungi sa fii foarte aproape de numarul de insecte dovedit stiintific. Normal ca numarul nu trebuie sa fie intocmai. In plus, firesc ca exista si o marja de eroare. Unii mananca mai mult, altii mai putin.
Pentru cei care mananca mai putin dar totusi vor sa nu rateze nici macar o aripioara firma ANGST, cea cu mezelurile si magazinele cele multe, a inventat smantana cu muste. Un deliciu. Asta pana vezi musca.
Ma vad pus in situatia sa imi iau adio, fara lacrimi in ochi, si de la produsele ANGST. Smantana era printre putinele din gama asta care mai inspira incredere.
Ca sa nu se creeze confuzii atasat veti gasi poze si cu musca si cu produsul in sine. Stau si ma gandesc ca am facut rau ca am aruncat musca la gunoi. Dar nu e nimic, caut in tomberon si o recuperez. Este o dovada ca nu e musca de la mine din ograda. Cred ca testele ADN pot dovedi ca e musca crescuta in Teleorman, unde distinsa (?) firma ANGST ambaleaza, nu stiu daca si fabrica, produsele lactate si muste.
Am aruncat aseara din cauza unei muste moarte in smantana tot sosul de hrean pe care il preparasem (v-am zis ca stiu sa gatesc).
O parte din acel sos il promisesem unei colege, incantata de amestecul de hrean, putin zahar, putina sare si o idee otet, peste care sa torni smantana. Ma intreb cum as fi justificat prezenta vietuitoarei moarte in sos.
Orice s-ar spune nu putem zice ca produsele ANGST nu sunt naturale. Musca arata destul de bine.

De prin ziare, astazi ROMANIA LIBERA

Romii din Timis au mancat porcii oferiti de francezi pentru ferme

Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Henri Paul, a descoperit cu surprindere, in timpul unei vizite efectuate luni, ca romii din Timis, expulzati din tara sa acum un an si jumatate, au mancat porcii pe care Guvernul francez ii oferise ca ajutor, transmite Realitatea TV. Romii ar fi trebuit sa infiinteze ferme si sa dezvolte microafaceri. Dar romii au sacrificat animalele, iar acum spun ca vor sa se intoarca in Franta.

La expulzarea din Franta, Guvernul de la Paris le-a oferit romilor drept ajutor porci, oi si pasari. Sprijinul de atunci nu li se mai pare romilor suficient astazi. Ambasadorul Frantei spune ca nu a existat niciun contract intre Guvernul de la Paris si romi, iar acestia din urma nu pot fi trasi la raspundere.

Fara bani si fara porci, cei 54 de romi se gandesc serios sa se intoarca in Franta.

Eu zic ca tot e bine. Puteau sa ii puna sa se prostitueze, dar au si porcii mandria lor. Au preferat sa fie sacrificati.
Sa speram ca de data viitoare incompetentii de la guvernul francez vor face si un contract.

Orez cu legume si piept de pui

Daca tot ma pricep sa gatesc, atat cat sa nu ma fac de ras, va impartasesc un secret culinar simplu si usor de facut. Cred ca e si sanatos.

O cana de orez cu bob lung (prefiert)
400 - 500 g piept pui
o ceapa medie
o mana de boabe de porumb si mazare
doi morcovi
un ardei
4 ciuperci
cateva bucati de fasole verde un gogosar murat
2 linguri ulei de masline
1 lingura ulei de floarea soarelui
1 lingurita sos de soia
1 lingurita unt
boabe de chimen
maghiran maruntit
cimbru
sare
piper

Se spala bine orezul, daca e din cel mai ieftinut. Daca e de la unchiu Ben lasati-l asa. Puneti uleiul de floare in cratita in care va fierbe orezul si puneti imediat si orezul in oala, sa nu apuce uleiul sa fie incins. Il prajiti putin la foc mediu. Amestecati continuu ca sa nu se prinda. Cand a capatat o usoara tenta maronie puneti apa (3 parti apa la o parte orez). Puneti si o lingurita de sare si il lasati sa fiarba fara sa mai umblati la el. Nu mai amestecati. Dupa ce se mai duce din apa dati focul mai mic si acoperitit cu un capac. Il verificati din cand in cand. In momentul in care incepe sa sfaraie usor este gata, opriti focul si lasati acoperit. E mai bine sa fi ramas apa acolo ca orezul o va absorbi.
Taiati pieptul de pui in cubulete mici, cca 1 cm de latura. Cat un zar. Ceapa se taie rondele, cca 5 sau 6 rondele trebuie sa iasa dintr-o ceapa. Se pune carnea tigaie (teflon) cu uleiul de masline si piper. Dupa ce a prins culoarea albuie, facuta numai la suprafata, se pune si ceapa si se amesteca.Ciupercile spalate se taie felii si apoi se toaca din cutit marunt. Se amesteca intr-n castron cu porumbul, fasolea, ardeiul si morcovul, ultimele doua tocate mic din cutit. Atentie ca morcovul se face mai greu, dar cui ii place il poate manca si mai crocant.
Acum puneti peste carne si peste ceapa un varf de cutit de seminte de chimen si de doua ori mai mult maghiran uscat. Pentru cine vrea isi poate pune si niste sos foarte iute (eu pun cateva picaturi de habaneros). Ca sa se mai subtieze compozitia cu carne punem si sos de soia, cam 2 linguri. Atentie sa nu fie din cel foarte sarat. Cand carnea s-a colorat de la sosul de soia punem toate legumele din castron. Ciupercile vor lasa si ele apa. Cand se va evapora apa de la ciuperci punem un gogsar murat tocat mic. Cine vrea isi poate pune si un catel de usturoi facut mic, mic. Mai amestecam cat sa se usuce putin si gogosatrul apoi inchidem focul si punem lingurita de unt. Amestecam sa se topeasca si sa patrunda prin mancare si gata.
Punem orezul in farfurie iar langa sau pe orez asezam amestecul de legume cu carne.
Nu recomand nimic de baut la chestia asta. Noi de 2 saptamani bem numai apa minerala.
Am facut mancarea asta pentru ca nu aveam ce sa fac altceva. In principiu am mai mereu in frigider cel putin o bucata de piept de pui si ceva legume puse la congelator. Tot asa tin si sticle de sos de soia, sos Worchester, sau d'astea gen Tabasco. Este o mancare usoara si e buna. Se face si usor.
Se poate face si pentru mamaliga, caz in care se pune si un sos de rosii, se lasa la fiert mai mult si se pune si mai mult usturoi. La final se amesteca si un pahar de samtana. Nu Danone, care este foarte proasta. Puneti una proasta numai. Ca buna nu se gaseste.
Este o reclama cu o vaca care gateste cu smatana Danone iar boul de barbatu-sau o chestioneaza cum e smantana. Eu i-as baga aleia galeata aia de smantana pe gat. Cred ca ar arata mistio cu o galeata cu maner infipta in gat. Si sa aiba si capac pe care sa scrie mare si simplu DANONE - gust adanc.

Coca Cola

Am auzit ca e buna sa iti speli pneurile pentru o culoare excelenta. Ofera un aspect vizual excelent. Cred ca rotile masinii mele merita si ele sa fie unul din obiectivele coca cola. Obiectivul meu este sa fac rotile frumoase cu coca cola. Ce altceva le-as putea oferi?

Cu cat e masina mai mare...

... cu atat mai nesimtit e ocupantul. Stiu ca se vor supara cei care cred ca au obrazul subtire si pneul lat, dar admit ca acestea fiind exceptii, regula este cea pe care o enunt eu.
E posibil sa fi facut o obsesie din viata in trafic dar este o realitate. Stresul la volan a devenit ceva palbabil ca botezul, nunta sau inmormantarea.
Ieri ma aflam la un semafor de pe Floreasca, semafor care inca functiona, cred ca unicul in aceste moemnte de pe soseaua amintita. Langa mine o magaoaie alba, un Volkswagen, la volan o femeie mica (si rea?). Numarul ceva cu B xx JTI. Adica exact de la compania de tutun cu acelasi nume, JTI. Plec inaintea ei, probabil reactie mai prompta la verde sau am trecut de mai multe ori pe drumul ala. Se supara, se baga inspre mine, ma inghesuie si evident vrea sa treaca in fata mea. Apucatura prosteasca si dinspre mine, normal, dar am ajuns la un stadiu de ura fata de acesti nesimtiti si nesimtite, pentru care un gest de amabilitate si tija de semnalizare sunt ca si oricare alt lucru inutil. Probabil ca asa cum te simti mai in siguranta cu o arma in mana asa te simti mai superior intr-o masina impunatoare. De ce sa dau semnal cand eu am "gip" iar asta e cu o amarata de berlina din '99? Chiar asa, de ce? Femeia cu masina mare nu a vrut sa isi calce pe mandrie sa dea semnal si sa roage amabil, asa ca a calcat pe acceleratie si s-a dus muuult in fata, pe contrasens. Si ce daca poate sa vina unul din fata, aflat pe drumul lui? Ea impune respect. Si ce daca se poate intampla sa se tamponeze? Ea are casco. Si ce daca poate sa o opreasca politistul? Ea e de la JTI. Adica Japan Tobacco Int. Dupa ce ca vand fum mai sunt si aroganti.
Cand te gandesti ca e in masina aia ca sunt unii prosti...

Calare sub situatie...

Chestia asta am scris-o prin luna aprilie cand ne pregateam de referendum, iar saracul Iorgovan, Dumnezeu sa-l ierte, se pregatea sa moara. Nu mi-a fost un personaj simpatic, dar nu i-am dorit niciodata raul.

Raman in continuare la parerea mea ca nu neaparat Basecu e de vina, Tariceanu sau Iliescu. Constitutia care le permite sa faca cam ce vor, mai ales lui Basescu. Si probabil justitia care ii este fata in casa acestui târtan. Deci:

Am ajuns la punctul in care eu cred ca actuala constitutie e si obosita, si violata in mod repetat, si plimbata ca maimuta la pozat de catre tatal ei si mama ei, adica Iorgovan. In mod normal ar trebui sa o schimbam. Prea s-a afisat cu toti aprozaristii. Iar daca tot facem acest efort, Basescu, groparul comunismului, sa puna ca optiune pe biletel, macar ca incercare de reparatie morala, daca vrem ca Romania sa mai fie republica sau sa fie monarhie. Asta pe langa optiunile lui preferate:

VOT UNINOMINAL (SAU NU)
MA VRETI (SAU NU) - EU VA VREAU
ELENA UDREA.

Inainte insa, toate institutiile media sa informeze corect in ce conditii am ajuns ca astazi sa avem presedinte, nu conteaza pe cine, ce a insemnat Monarhia pentru Romania si ce nivel de trai si nivel de democratie au atins tarile din Europa unde exista monarhie constitutionala. In felul asta nu se mai supara nimeni. Regele nu se amesteca in viata politica, nici nu e membru de partid si nici nu se face ca nu este.
Daca vine Videanu si zice ca Tariceanu sa se masoare cu Basescu, de parca sunt la gradinita, grad de inteligenta pe care Videanu nu l-a depasit, nu putem face altceva decat sa ii gasim un combatant acestui Zmarandescu al vietii politice. Sa speram ca la o eventuala confruntare nu va recurge la figura care l-a facut celebru: capul in gura. Dupa 2 ani jumate de guvernare, buna sau rea, este firesc ca oricine ar fi fost prim ministru sa nu mai aiba popularite. Mai ales in comparatie cu Base, cel care nu a ezitat sa isi traga cizme de caucic pe ciolane, nu a ezitat sa se urce din mers in camion la podul ala cu probleme, nu a ezitat sa bea si sa sofeze, nu a ezitat sa ia o sarmaluta cu chivutele din piete de la Iasi cu ocazia zilei de 24 ianuarie, nu a ezitat ca de sarbatori sa isi ajute consoarta la cumparaturi, adica de Craciun a luat tot iaurtul BIFIDUS din Carrefour, de unde trag concluzia ca sunt o familie de cacaciosi sau atat isi permit ei, saracii, de sfanta sarbatoare a nasterii Domnului. Iar acum, de Pasti, a scos din pufoaica, din buzunarul de la piept, un bilet mototolit cu cele necesare unei familii modeste dar decente din Romania - un ousor, un cozonac, o ciorbita de miel, putin drob, un vinisor rosu si vreo 3 procente. Eu astept cu interes sa se prezinte la dat zapada sau, de ce nu, la mine in curte, ca la un moment dat mi s-a infundat canalul. De la atata Basescu te cred si eu...

Indiana Jones se caca?

Prin anul 2000 eram angajat la o mare companie media. Toate bune si frumoase la inceput, pana cand a disparut hartia de veceu de la baie. Conform tratatelor in acest moment incepe declinul firmei. Vrei sa vezi daca isi iau salariul la timp? Du-te si te pisa! Vrei sa stii daca se dau bonuri de masa? Te speli pe maini. Numai ca, in ciuda tratatelor, marele barbat care vedea de companie a inaugurat cu fast o toaleta de toata frumusetea, in sediul in care ma gaseam si eu. Ce sa mai... era in contrast total cu restul cladirii. Vorba cuiva, mai mult pe la veceu se statea. La pisoar aveam oglida si in fata si in spate. In caz ca... ma rog. Un singur neajuns, ma gandesc eu, exista: peretele despartitor de sexe era mai scurt decat mi-as fi dorit. Initial legatura a fost de natura olfactiva. Celalat simt s-a trezit ceva mai tarziu, oripilat.
Aveam acolo o colega de cladire, putin cam sarita de pe fix, care mi-a facut o marturisire. Ii spusese fetitei ei despre mine, numindu-ma... Indiana Jones. Nu stiu de unde si pana unde, dar asa imi spunea. Probabil ca fetita era un soi de refulare pentru gandurile ei. Nu vreau sa zic fantezii, pentru ca sunt modest si nici nu mi se pare ca seman cu Indy, mai mult decat oricare alt magar cu coada in faţa.
Azi asa, maine... Ma duc la closetul cu pricina. Din diverse motive de boli venerice ce se pot aciua evit pisoarele, asa ca parchez la clasicul WC. Nici nu apuc sa inchid usa dupa mine ca o avalansa de basini si parturi, care mai de care mai umede si mai pleznite, navaleste prin spatiul ramas liber pe sus. Indiana se intreaba: de unde sa vina? De la femei? Neeeeeaaah... ! Cred ca am un vecin care sufera. Si iar avalansa intrerupta de cate un rahat concret, urmat de pleosc! Ma pis si plec, normal. Ma spal pe maini si ies. Cu cine credeti ca dau nas in nas la usa, pe dinafara? Cu femeia al carei erou eram. In urmatoarele 5 secunde Indiana Jones a palit, i-a cazut biciul din mana si isi dorea ca palaria sa se faca mare si sa-l acopere. Scarbita, blonda cu radacini negre si cu tenul lucios, a inchis usa si mi-a intors spatele, cu buzele stranse de dispret. Am omorat un mit. De fapt nu eu. Era domnul Popa stricat la stomac.

Hei! Tu, cel din masina cu matanii la oglinda!

Mi-as dori sa ajungem la stadiul de avansare tehnica incat sa putem comunica cu alti participanti la trafic in momentul in care ne aflam la volan. Ceva de genul avioanelor, in momentul in care se afla intr-un anume spatiu aerian pot comunica toti intre ei. Asa as vrea sa fie si cu masinile. Nu ca as avea ceva inteligent de impartasit cu alti soferi, dar sunt momente in care simti ca trebuie sa le zici ceva simpatic. Incerci sa fii civilizat, sa iti vezi de treaba ta si apare cate unul care se crede mai destept. Depaseset coloana, pe interzis cel mai indicat, dupa care cu o nesimtire fantastica reintra in rand, dar pe pozitii mult avansate. Trebuie sa recunosc ca nu sunt genul care sa incurajez astfel de comportament cedand locul din fata mea docil. Astazi am vazut asa ceva. O duba de Giurgiu a depasit asa cum se face la ei in judet si a reintrat muult in fata, exact cu o masina in fata mea. Cel din fata i-a dat locul. Asta i-a multumit cu "avaria" si cam asta este. Ei bine, lu' ala i-a multumit, dar eu cu ce ma-am ales? Eu si restul soferilor pana la ala din fata caruia a plecat. Aici ar intra in functiune sistemul de comunicare prin care celui care a depasit i-as da de i-ar veni sa vomite iar aluia de a primit multumiri i-as pune intrebarea fireasca "noi cu ce ne alegem?".
Stau si ma intreb daca sunt intolerant sau corect. La un moment dat am patit ceva asemanator cu o masina care m-a depasit in Bucurestiul nostru stramt, pe contrasens, i-am facut semn cu farurile cand s-a bagat in fata numai ca la semafor s-a dat jos, el mi-a deschis usa si m-a intrebat rastit daca am auzit despre nu stiu ce... violenta nu stiu cum? Mi-a trantit portiera si a plecat in tromba. Nu am inteles daca eu trebuia sa ma simt vizat sau daca el tocmai isi facuse introducerea asupra modului de a sofa. A devenit un sport extrem conducerea unei masini in Bucuresti in ziua de azi.
Are cineva curaj sa mearga cu bicicleta?

A month in a life

Paine - 3,5
Fursecuri - 2
Cartela metrou - 2
Bilete - 2,2
Carrefour - 327
Alimentare card - 200
Carnati - 5,65
Cartofi - 1,5
Mandarina - 1
Reparatii computer - 100
Internet - 40
Varza murata - 8
Ceapa - 2
Margarina - 1,5
Paine - 3,5
Portocale - 22,5
Maioneza - 6
Ceai - 6,5
Crema maini, crema fata, Zymogen - 43,1
Paine - 2,5
Gaze - 165
Paine - 3,5
Benzina - 117
Paine - 4
Legume - 5
Cartofi - 3
Mere - 3
Bilete - 5,5
Paine - 3
Pateuri 4
Doctor - 20
Bilete - 5,5
Cartela metrou - 2
Gogoasa - 2
Marar - 0,5
Cremwursti - 1,6
Lapte - 2,2
Paine - 2,5
Apa - 5,5
Paine - 3,5
Cartof - 1,5
Paine - 3
Iaurt - 3
Cadou **** - 120
Ghete - 300
Manusi - 20
Pudra - 40
Paine - 3
Paine - 3
Patrunjel - 0,5
Restaurant - 90
Paine - 3,5
Carrefour - 261,5
Manusi - 73
Lumina - 97,5
Mancare Sasa - 35
Doctor - 10
Cartofi - 2
Paine - 3
Paine - 3,5
Gaze (iar?!) - 170
Organ screening - 200
Paine - 4,5
Biscuiti, paste si sos - 11,6
Paine - 3,5
Papuci - 55
Iaurt - 0,8
Paine - 3
Cartofi - 1,5
Apa - 0,7
Prajituri - 2,5
Benzina - 120
Aparat foto - 1635
Bilete - 6,6
Cartela metrou - 2
Telefoane - 85
Paine - 3
Ciuperci - 2
Mancare caini - 3
Paste si biscuiti - 2,5
Mancare caini - 27,5
Paine - 3,5
Cartofi - 2
Ceapa si patrunjel - 2
Iaurt - 0,8
Paine - 4
Coronite - 7,5
Nuca - 5
Marar - 1
Carrefour - 221
Paine - 6,5
Varza murata si gogonele - 13
Sfoara - 4
Apa - 4,5
Ceapa - 1
Flori - 20
Parastas - 250
Paine - 4
Capuccino - 3,5
Paine - 2
Mancare Sasa - 50
Paine 3
Bilete - 6,6
Briosa 1
Asigurare - 142
Alimentare card - 200
Esenta rom - 1
Apa si ulei - 7
Paine - 3
Husa aparat foto - 50
Paine - 3
Paine - 7
Cartofi - 4
Marar - 1
Gogosari - 3
Mezeluri - 6
Ciuperci - 2

V-ati plictisit? Eu a trebuit sa dau banii astia...

La fel de banal sau intamplari din viata lui Fotrac 02

In mod indubitabil Fotrac este o bruta. Desi din ce in ce mai multi incep sa dea semne de umanitate, curentul general nu il afecteaza. Se simte bine asa. Se simte bine nesimtit. Numai ca el nu isi da seama ca e nesimtit si nici nu stie ca se simte bine nesintit. Asa cum il cunoastem deja pe Fotrac, el s-ar simti bine oricum.
Un gand m-a facut sa il pun intr-o lumina buna . Chiar ii pasa de Amov, care pleaca impreuna cu mama ei, Neitus, din comunitate. Fotrac sensibilizat, vezi Doamne, de suferinta fizica a femeii, se duce dupa ele. Le va fi adus inapoi in comunitate, iar odata cu cele doua il va aduce si pe micul Icum. Toate aceste lucruri le-ar fi facut pe Fotrac sa para a fi cel pe care il asteapta multi sa fie sef. Dar sef ajungi, nu esti numit, iar la momentul asta omul nu are niciun chef sa para bun.
Se duce sa-si faca treaba fara tragere de inima, il ustura picioarele si este multumit. Ar mai fi ceva. Un lucru nu-i da pace, insa. I s-a umflat burta iar matele par sa se rascoale. A stiut ca mancarea era alterata. Chiar cand sa muste prima inghititura din bucata aia de carne a indepartat cu un gest absent 3 furnici uriase care credeau ca masa era pregatita pentru ele. Fotrac stia ca are stomacul la fel de gros ca si obrazul si nici un momemnt nu s-ar fi gandit, daca ar fi fost capabil de asa ceva, ca numai dupa putin timp intreg matul lui gros va contine atatea gaze incat ar fi putut sa lumineze o seara intreaga vecinatatea. Desigur ca Fotrac nu stia ce e aia mat gros asa ca se uita nedumerit la burta cu piele intinsa, care semana cu un buhai. Din cand in cand mersul lui avea ceva caraghios, incerca sa rostogoleasca pe picior in jos vanturile pe care nu se sfia sa le lase in urma. Colegul care mergea in spate nici el nu se sfia sa le preia in plin, pentru ca, nu e asa?, in comunitatea lui Fotrac gesturile naturale au reactii pe masura. Un lucru nu a sesizat nimeni - faptul ca respiratia colegului, care se numea Vazorg, devenise mai sacadata iar ochii ii iesiserea putin din orbite. Asa de natural era Fotrac... Nu va mai spun ca Vazorg era genul de om care daca ar fi stiut engleza si ar fi avut un tricou, plus multe altele, si-ar fi scris pe piept I LOVE MY JOB. Dar cum despre engleza nici nu putea fi vorba cat nici despre tricou, omul se multumea sa zambeasca tamp, un gest destul de la moda, deci care trecea neobservat.
Nu sunt genul care sa exagereze, as fi putut sa scriu ca in urma lui Fotrac se ofilea iarba si cadeau frunzele. Nu este asa. Singurele fire de iarba care aveau de suferit erau cele pe care coloana le calca in picioare. Iar despre frunze... ei bine Fotrac chiar avusese niste crampe urate. Si nu ca l-ar fi dat pe Fotrac civilizatia afara, ca de altfel pe nici unul dintre tovarasii sai, dar totusi, e jenant. Te jeneaza la mers. Cum nu despre virtuti discutam aici, sarim peste ce, cum si cat au muncit. Important e ca au facut-o. Rezultatele erau bune si cu cat rezultatele erau mai bune cu atat mai greu era drumul la intoarcere. Era din ce in ce mai evident ca munca nu era pentru Fotrac precum si faptul ca inca era chinuit de anumite probleme. Deja se deshidratase iar la un moment dat, asa cum mergea el impleticindu-se, asta si din cauza basicilor din talpi, a avut senzatia ca vede un porc mistret. Chiar asa si era, de fapt. Fotrac vedea un porc mistret. Cum nu mai vazuse niciodata un porc mistrt nu stia ca e porc mistrea si a trecut mai departe. Ii fusese atat de rau ca nici nu a avut timp sa se gandeasca la Sepreh. Nu avusese timp pentru ca fusese ocupat, iar ganditul... ma rog. Dupa cum stim nu de putere ducea lipsa Fotrac, dar asa ceva nici ca mai patise.
Totul merge spre bine. Erau aproape de casa, frunzele isi facusera treaba, Fotrac la fel, iar noaptea putea sa il ajute. Pana la urma a fost o zi buna. Cand nu se intampla nimic e bine, deci Fotrac trebuia sa isi gaseasca loc sa doarma.

Limba

Ma intreb daca limba, adica ceea ce in engleza se cheama LANGUAGE, este cea care se incolaceste pe populatie sau este invers, forma si maleabilitatea vin de la popor. De exemplu noi suntem un popor de nesimtiti. Este posibil sa fim asa pentru ca ne-a permis limba sau noi am adus limba la stadiul asta? Asa cum stim si o populatie dar si limba pe care o vorbeste aceasta populatie, evolueaza. Cine pe cine a influentat. Cred ca daca aveam o limba cu mai putine intelesuri eram si noi mai civilizati. NU mai erau atatea intelesuri astfel incat fiecare sa plece acasa cu ce a vrut el sa inteleaga, adica cu ce ii convenea. Daca nu ai de unde sa alegi te multumesti cu ce ai, iar la un moment dat chiar apreciezi. Deci daca limba a fost asa alambicata mereu e clar ca nici poporul nu a fost mai altfel decat il vedem azi.
Ci cateva zile in urma am spus cuiva ca ca am cunoscut pe cutare si a inteles cu totul si cu toatul altceva. Eu ma refeream ca stiam cateva chestii despre persoana si mai poti spune ca v-ati vazut undeva, o data. Acum tot ce sper este ca nu a inteles ceva ce chiar m-ar deranja. Poti sa cunoasti pe cineva ca si coleg, ca om, ca prieten (poti si sa nu-l cunosti) dar il poti cunoaste si din punct de vedere sexual. In cazul asta trebuie sa fii cu mare bagare de seama, in cazul meu spunand ca l-am cunoscut pe ala. De la un lucru nevinovat se poate ajunge departe. Cum se zice in limab romana sa faci din tantar armasar. Este posibil ca un pasionat cu bani, nu va ganditi la Gigi Becali, el doar are bani, sa incerce o asemenea combinatie genetica. Problema va fi la locomotie: armasar cu picioare de tantar sau picioare de cal cu aripi de tantar. Oricum ar fi e clar te bazaie nasol. Bazaie? Adica plange?

Vreau sa ma intrebati asa: Si ce-i cu asta? sau intamplari din viata lui Fotrac 01

Soarele patrunde brusc printre crapaturile peretilor. Ca un cutit rosu o raza zgandare pleoapa lui Fotrac. Incearca sa se intoarca pe partea cealalta dar realizeaza ca partea cealalta este ocupata. Femeia lui este gravida. Ea ocupa partea cealalta.Intamplarea face ca el sa se afle in acelasi culcus cu ea. Aici l-a prins noaptea. Ar vrea sa mai stea putin si incearca sa-si traga un colt de blana peste mijloc. Toti au blana. Nu inseamna ca sunt mai avuti. Nici macar nu stie daca altii sunt mai avuti, deci nici nu-l intereseaza. Cei cinci metri patrati de blana, despre care el nu are nici cel mai mic habar ca sunt cinci metri patrati, sunt inghesuiti pe femeia lui, Amov. Numai ploaia aia cu bulbuci si tunetele violente l-au tinut alaturi de ea. Nu ca ar fi fost impresionat de urletele ei de groaza sau de faptul ca Amov este gravida, dar, fara sa aiba motiv sa marturiseasca, pentru ca pe nimeni nu interesa, si lui ii era teama de furia naturii. Sudoarea isi facuse loc printre sprancenele arcade si ii ajunsese pe fata barboasa. Nu a mancat, nu a dat nicio atentie in jur ci s-a ghemuit in culcus. Stia ca a doua zi va fi o zi frumoasa. Norii rosii de la apus, instinctele si mirosul nu il inselau.
Si chiar asa era. O zi frumoasa. O zi perfecta. Un lucru il supara insa. Stia ca azi e zi de lucru. Nu muncea in fiecare zi pentru ca atunci cand o facea, el si companionii lui reuseau sa agoniseasca destul ca sa o duca binisor, ba chiar bine, o vreme. In mod normal azi nu s-ar fi dus, lui ii ajungeau si resturile putin alterate, dar langa el era bestia asta, Amov, insarcinata si mereu infometata, cea mai periculoasa combinatie. Macar de ochii celorlalti trebuia sa fie un exemplu. Daca se trezea si nu avea ce sa infulece era vai de el. Tipete, urlete, gesturi violente, imbranceli si scuipaturi aveau sa se abata asupra lui. Nu ca de obicei se sfia sa riposteze, dar de data asta intreaga comunitate ar fi sarit pe el, in frunte cu rudele femeii. Iar foamea e mai puternica decat obisnuinta. Deci sa o bata era exclus. Chiar si el, ditamai namila, ezita sa o supere pe Amov cu ceva. Putea chiar sa ii fie fatal.
A intuit ca e mai bine sa plece si s-a ridicat. Intr-un colt a gasit niste apa. Si-a potolit setea, si-a luat ustensilele de langa locul in care dormise si a iesit. Ceilalti erau aproape toti la locul de intalnire. Nimeni nu astepta pe nimeni. Pur si simplu plecau in momentul in care simteau ca numarul lor ii face destul de puternici. Cu el parea ca echipa e completa pentru ca bruta aia de Sepreh, cu un gest scurt si un zgomot prelung, a anuntat plecarea. L-a privit cu ura pe parosul de Sepreh. Privirile si le-a infipt in ceafa lui iar degetele s-au strans pumn. Nu putea sa uite ca data trecuta l-a facut de ras tipand la el si dand din maini incat, la un moment dat, s-a temut sa nu fie scos nu numai din echipa ci din intreaga comunitate. Si pentru ce? Pentru ca a adormit exact atunci cand era mai mare nevoie de el. Pana si cei mai slabi au ranjit la el cand Sepreh il punea la punct. Acum toti sunt supusi sefului si ii tin isonul. Nimeni nu a parut deranjat de faptul ca acum 2 anotimpuri,exact in timpul lucrului, Sepreh a gasit de cuviinta sa se impreunezecu Amaez, desi aceasta nu facea parte din comunitatea lor. Femei ca ea nu fac parte din nicio comunitate. Pozitia lui Sepreh ii permitea sa aiba orice femeie dorea. Asa sunt sefii, lor li se permite orice. Poate cineva sa il atentioneze pe Sepreh? Nu prea. Iar cei care au indraznit sa o faca au murit de foame. Ei ca ei, dar nici pe cei din familiile lor nu iti mai era permis sa ii ajuti. Fatrac a strans coada in palme, si-a reprimat un muget de furie si a pornit la lucru.
Singura chestie care il linistea era faptul ca stia ca daca ziua asta va fi buna, apoi, cel putin pentru cateva rasaritui, va fi lasat in pace. Va putea sa leneveasca, sa se impreuneze cu cine vrea, sa zaca la soare si sa mestece planul care sa il puna pe Sepreh cu botul pe labe. Nici macar fata boccie a femeii lui, Amov, nu va mai fi nevoit sa o vada. Ba poate chiar o sa fete. S-ar bucura sa faca baiat. Ar da un mare noroc peste el. In cateva ierni putea sa il duca sa invete sa munceasca si nu peste multa vreme, cu un asemenea ajutor se va putea deda huzurului. Numai sa stea parul pe el. Desi nu muncea mult nici el nici nimeni, prefera sa stea. Trebuie sa faci greseli prea mari ca sa nu ai ce manca, iar el desi nu era printre cei destepti, avea o forta uriasa, iar echipa avea nevoie de el. In plus, era viclean.
Deja mergea de ceva vreme, soarele se mai ridicase putin si devenise mai palid si mai puternic, iar pe el il frigeau talpile. E clar, trebuie sa faca ceva. Si cretinul asta de Sepreh...

Teoctist, sau despre morti numai de bine

Am asistat plin de uimire la noul show mediatic oferit pe gratis milioanelor de credinciosi. Credinciosi in viata de vedeta. Moartea lui Teoctist a picat ca o pleasca pe capul posturilor teve si nu numai. Codul rosu era istorie, cel galben e prea palid, neinteresant, Basescu isi dospea gusa, dar noi nu stiam, ce s-o mai lungim, vacanta. Si iata ca in absenta soferului sau, Teoctist le face safteaua si da ortul popii. Da, stiu, a trecut de ceva vreme, deja miroase a frunza uscata, deja avem un nou patriarh, sau cum se numeste, iar eu ma trezesc sa rascolesc trecutul. In definitiv e la moda iar pe mine m-a oripilat tot ce am vazut. Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca a venit un prieten la mine si cum nu ne-am mai vazut de ceva vreme, trebuia sa dezbatem si noi. Iar cand vine vorba de morti... Nu mai aduc in discutie faptul ca domnul sofer, ranit in ... ceva, se tanguia prin ziare ca preafericitul a murit cu zile la cei peste 90 de ani. Nu discut nici despre bunavointa care i-a lovit pe "patriarhabili" si grija pe care o aratu pentru enoriasi, pe mine ma intereseaza chivutele alea care au venit echipate crestineste la capataiul celui care ne-a calauzit prin intuneric - nu puteau sa isi lase acasa basmaua din dotare dar nici sacosa de panza pe care, cu smerenie, o tineau pe brat. Am ramas mut de uimire la declaraia facuta de una mai cu carte, purtatorul de cuvant al intregii suflari de precupete: "noi cu cine ramanem?". Asta a pus capac. Ma intrebam care era diferenta dintre ele si salbaticii din Tahiti care erau pur si simplu disperati in momentul in care Gaugain si-a gasit sfarsitul. Nu am putut sa trec cu vederea ca desi rupte de durere si cu suspinul in gatlej, totusi au gasit o farama de putere ca sa ii snopeasca pe jandarmi, sa darame gardurile si sa faca un sprint pana la cosciug. Asta este ceea ce numesc sa iti faci intrarea in lumea buna. Adica numai Basescu sa pupe poala popii in timp ce fotografii nu isi mai gasesc locul pentru a surprinde cea mai buna poziite in cea mai buna lumina?
Si ca sa inchei la fel de confuz si de lipsit de inspirati, ma intreb daca pentru domnul Arapasu, AKA Teoctist, lumina venea de sus sau de la rasarit.

Prin 1988 eram de Pasti la o biserica iar preotul paroh de acolo a adresat o ruga Celui de sus ca sa o auzim si noi si altii - sa ne rugam pentru cei care conduc tara. Ce-i drept ii cam pomeneam in rugaciunile mele. Saracii...

Concediu

Recent, ah, foarte recent, m-am intors din concediu. Am fost nu ca sa ma odihnesc fizic, neaparat, ci psihic. Nu am fost in tara, dar nici nu are importanta unde anume. Un concediu pentru linistea mea. Am mers cu metroul. Am mers cu tramvaiul. Foarte mult pe jos. Nu mi-am sters pantofii de praf (pentru ca nu era nevoie si nu pentru ca nu ii aveam. Aveam!. Nu era nevoie de aspirator dimineata ca sa extrag mucozitatile nascute de umezeala din nasul meu si de praful de pe strada. Nu am tras nici macar o flegma. Pur si simplu se pare ca nu e cazul. Cu uimire am constatat, in ultima zi acolo - prima zi aici, ca nu am injurat. Nu m-a calcat nimeni p ebombeu, nu m-au inghintit, daca au dat peste mine, si-au cerut scuze foarte politicos. Pareau sa spuna: viata e frumoasa. Si apoi ... eram in concediu. Concediul meu ca sa ma plimb. Si tot plimbandu-ma prin oras peste ce credeti ca dau? Peste agentia de turism care in limba respectiva te indemna sa vizitezi Romania. Stiind ca nu am incotro, si ca oricum va trebui sa o vizitez peste cateva zile, cu sedere indelungata, am hotarat sa vad care este oferta. Pe langa niste imitatii de stanca in vitrina si niste lemne care se voiau a fi niste garduri de stana, mai erau cateva poze cu calusari si cu Arcul de Triumf. Aceleasi, doar ca putin mai decolorate. Nu tu mare, nu tu munte, nu tu SIBIUL!!! Capitala europeana a culturii. Nimic. Ce conteaza ca biroul era amplasat in zona centrala, ce conteaza ca ar fi putut face eforturi sa atraga la noi potentiali turisti cu posibilitati financiare uriase? As! Colac peste pupaza, in caz ca poza aia palida de la statul in soare te facea curios, ei bine nu puteai sa afli mai mult. Fiind perioada de concedii, si gestionarul de acolo, platit de ministerul turismului din Republica Socialista Romania, adica si din banii mei, sau ai tai, cititorule, era si el, normal in concediu. De parca sederea lui acolo nu este un concediu permanent.
Asa ca VISIT ROMANIA cu incredere.
Despre cum mi-am petrecut dupa aterizare la intoarcere, in proaspat renovatul aeroport Baneasa, mai mult timp decat i-a luat aeronavei sa strabata o distanta de mii de kilometri, in alt episod.

Din ciclul: Consumati cu incredere, doar n-o sa muriti !

Sunt o fire pretentioasa cand vine vorba despre ce bag in gura ca sa scot pe cur. La magazin, la cumparaturi - pipai de mai multe ori si cumpar o data. Asa am fost invatat, numai ca regulile marketingului si ale bunului simt modern nu mai tin cont de invataturile din batrani. Cum nu prea ma mai inteleg cu mezelurile am decis de ani de zile sa am o relatie cu branzeturile, relatie, credeam eu, bazata pe incredere. Incercand sa evit sa cumpar branza topita dar sa platesc cascaval, mi-am tonifiat muschii de la dreapta pipaind rotite de cascaval pe care vreau sa le feliez nu sa le ung. Drept pentru care fermitatea si taria mi-au recomandat un cascaval La Dorna.
Imun la feed back-ul din creier legat de articolele privind exploatarea zacamintelor de lapte la preturi de rahat, am bagat produsul in cos. Iata-ma acasa cu cutitul in mana cu gura plina de sudalme. Nu este ceea ce credeti voi - cascavalul este tare, nu e nevoie sa il ungi, dar trebuie sa il culegi, bucata cu bucata de pe tocator. Nu e moale, dar e sfaramicios. Pai ce am facut? Traiesc neplacuta senzatie ca din dragoste si respect pentru consumator insusi Jean Valvis se lasa muls. Odata cu varsta devii mai rigid, iar omul de afaceri cu figura porcina nu mai este la prima tinerete.

VIATA ESTE CA O FOSA NAZALA...

... nu poti sa stii ce ascunde, ar fi spus un personaj celebru. Pana ieri am crezut ca asa cum numai femeile isi sterg cu delicatete colturile gurii dupa ce se rujeaza, tot asa scobitul in nas este apanajul barbatilor. Cine nu a vazut macar o data un voinic cu degetul infipt in nara si cu privirile impreunate pe falanga ce-l leaga de palma? De cate ori nu s-au produs adevarate lupte de strada in calea vostra cand enervat omul dadea cu ei de pamant ca "sa le sparga capul", cum se zice in popor? Ei bine si eu am intalnit barbati fericiti. Nimic nu se compara cu eliberarea cailor respiratorii. Pune un om sa faca figuratie la o reclama dupa ce scapa de lest si vei avea cea mai buna si mai naturala reprezentatie.
Am fost putin retinut privind egalitatea intre sexe, desi viata mi-a oferit multe exemple care au luat egalitatea literalmente - barbati care si l-au retezat sau femei care si l-au plantat. Au luat-o prea ... cuvant cu cuvant. Am continuat sa cred ca femeia are rolul ei bine stabilit iar barbatul si-a stabilit si el o pozitie a sa. Nu stiu care este mai important si nici nu comentez acum.
Cert este ca pot sa trag un semnal de alarma. Suntem invadati in menirea noastra, in gesturile noastre. Plecat cu ceva treburi zilele trecute, am oprit cu o cunostinta la o carciuma la marginea gradinii zoologice, asteptand ca persoana sa isi rezolve nu stiu ce treburi. Cat am stat inauntru am baut si o apa minerala. Cat am baut si apa minerala a intrat o domnisoara angajata. Cat a intrat ea patroana i-a si spus ca "a facut o varza la inventar, incurcand sticlele de bere cu cutiile". Un barbat nu ar fi facut asa ceva. Mai ca imi parea rau de ea. Putin draguta, putin plinuta, putin aranjata, cam taranca. Ma rog... nu ma interesa, eu savuram apa minerala, mai ales dupa penuria de cand cu codul rosu. Fata si-a primit mustruluiala si s-a intors la robotit. Atat de mult imi placea apa aia ca m-am si plictisit dupa o vreme. Ce sa fac? Ce sa fac? Mai ales ca asta cu care eram nu dadea niciun semn ca ar fi terminat treaba, pe care nici nu o incepuse. Sorbea o cafea. Am inceput sa ma uit pe pereti. Sa admir tapetul imitatie de caramida, mesele din lemn masiv, stil grosier, lacuite, ceruite, suportul de servetele de la IKEA, pe colegul meu de masa, fereastra. Dar in spatele ferestrei ce vad? Fata care intrase mirata si iesise certata. Nedumerirea de pe chip era aceeasi, din cand in cand era inlocuita de un vizibil gest de nemultumire, de nereusita. Aratatorul care ii apartinea era insurubat in nara dinspre mine, unduindu-se pentru a intra si mai mult. Normal ca nu este o priveliste care sa ma incante si am vrut sa intorc capul, rusinat de rusinea ei. Numai ca in acelasi timp, BINGO!, a reusit! A reusit sa scoata o chestie verde ca o rama, pe care cu mult tact o asezi in carligul unditei. Ea, miloasa din fire, i-a dat drumul pe jos, nu fara o urma de regret, dar totusi multumita.
Am inteles ca nu ne mai putem ascunde niciunde. Am inteles ca ne vom amesteca si nu se va mai face deosebire. Nu mai exista nimic necucerit. Pantaloni, freza, camasi, tatuaje, mustata, barba, scuipat pe strada, parasutism, box, fotbal, recuperatori, scobit in nas, sa nu uit, militarie, zidarie, masonerie, preotie, etc, tot a fost cucerit. Un singur lucru ne-a mai ramas si sper sa nu il vad imprasitat si pe'ala intr-o zi - noi facem pipi din picioare.

In timp ce eu dormeam... cum a fost si filmul

Din ce in ce mai des imi pun problema daca noi, eu si familia mea, nu am trait cumva o teorie a conspiratiei pusa la punct in cele mai mici detalii de restul Romaniei. Si poate nu numai...
Ma duc in vizita la cucoana X, cu o varsta venerabila, iar pe la mijlocul obligatiei ma trezesc ca imi bag unghiile in bratele fotoliului ca sa nu i le infig in gat babetei. "Cum nu adica nu se gasea carne pe vremea lui Ceausescu?" "Doamna, zic, poate prin anii 70 la inceput." "Fugi de aici..." se incranceneaza matusalemica matusa. "Ma duceam la Mimi in colt si imi dadea pe alese". In fine, poate am omis eu pravalia timp in care stateam la coada ca sa iau paine.
Citesc. Citesc o carte despre viata unuia la bloc in perioada ceausista. Foarte frumos. Imi place ce zice. Asa e. Asa am trait si eu. Si mie mi s-a intamplat ca si lui. Pana la un punct. La mama lui veneau fetele in vizita, la o cafea. Au! De unde cafea, frate? Nechezol? Nu se poate sa fi fost nechezol. Tipul e zemos. Ar fi bagat-o pe asta in carte sa condimenteze pasajele. Cafea! Imi aduc aminte ca prin 1983 am plecat intr-o tara socialista, Cehoslovacia, unde se gasea si cafea. Ma rog, se gasea si sunca, si paine proaspata, salata, cico, bere, bomboane, carnati etc. Sau, mai bine zos, le gaseam si noi, cehoslovacii nu participau la conspiratia pusa la cale impotriva familiei mele. Ei nu ascundeau nimic de noi. Au luat ai mei 3 kg de cafea, atat era admis de lege, si a baut mama din ea ani si ani. Va dati seama ca nu isi permitea zilnic si nici nu vreau sa ma gandesc ce gust au avut ultimele cani. Important era ca o data pe la 10 zile, puteai sa pui niste schwartz la fiert si sa sorbi cu nesat.
Iar cea mai gogonata a fost aia cu Sfantul Nicolae. Mi s-a spus ca sunt bou, ca tovarasul isi sarbatorea ziua numelui in fiecare zi de 6 decembrie.
Acum vin si eu si intreb: eu unde am fost? Cat am dormit?

On the road again

In fiecare dimineata ma scol devreme ca sa ajung sa plec tarizu. Mi se pare surprinzator cum dispar minutele. Desi ceasul incepe sa sune de la 6.30, in baie, pentru primenirea fetei si a gurii si golirea basicii udului (nu asta e neaparat ordinea operatiilor - se pot intesecta) ajung pe la 7.30
Unii ar spune ca e devreme, altii ca e bine. Nu insist asupra felului cum mestec sau cat ma ocup dimineata de cateii mei. Ies pe poarta dar nu mereu plec. Ma intorc. Am uitat cheile. Asta cand nu le uit in poarta. Atunci nu ma mai intorc. Sunt anuntat. De cele mai multe ori masina e cu botul in directia opusa celei in care eu as dori sa o apuc. Ma hotarasc sa plec, totusi, in directia in care e aliniata. Gresit! Complet gresit! Nici nu am parasit bine trotuarul pe care e suita jumatate de masina si am cazut in groapa de la rigola. Futu-i... Si stiam ca e acolo. Ma lansez cu spor. Masina mugeste, sau asa cred eu, eu nadusesc. De asta sunt sigur. Este si 18 minute. La si 30, in mod normal, trebuie sa fiu la birou. Nici astazi nu reusesc. Si da-i a doua, frate. Viraj fara reducerea vitezei si fara treapta inferioara. Gresit! Complet gresit! Motorul e in moarte clinica. Daca ma grabesc... Lasa ca isi revine, ii dau benzina si isi revine. Dar ce vad?! Nu imi revin eu. A cata oara? Un cur mare, rosu, de camion imi bareaza vederea si trecerea. Iar au adus marfa la La Fourmi. Dupa ce ca e o strada ingusta se inghesuie toate hardughiile sa isi depuna incarcaturile in magazin. Nu intru in amanunte asupra faptului ca mai ieri ma plangeam ca e prost aprovizionat. Ce naiba or descarca aia daca eu nu gasesc smantana? Coca Cola. Mda... Ar trebui sa imi gasesc timp si bani de aruncat pe Coca Cola sa fac experimentul cu bomboanele Mentos si sa vad daca ia rugina de pe suruburi. Oricum, daca nu merg astea cu ce ramane imi streg cauciucurile. Cica raman bec! Revin pe strada si revin si eu acum la ce vreau sa zic. Desi ma grabesc teribil sunt nevoit sa o apuc pe stradute ca sa ies in alta parte, deja mult mai departe. Biata masina. Trebuie sa suporte talpa mea infipta in burta ei. Daca as putea sa i-o pun pe fata soferului cu camionul rosu, ala de Coca Cola. Stanga. Inainte. Semnal. Iar stanga. Viteza. Frana. Semafor. E unul in fata mea. De ceee... ? De ce nu sunt primul la semafor? Asta ca sa nu ma intreb de ce EU prind semafoarele? Fiecare sofer din fata sau din spatele meu e un pericol permanent. Pe langa cel pe care ar trebui sa il reprezinte este un competitor. Daca mi-o ia inainte? Am momente de luciditate rutiera si ma gandesc ca nu e nimic. Uite, merge cu 60, ce naiba sa vreau mai mult? Dar e un cur in capul meu care nu-mi da pace. Si zice: da, dar la semafor? O sa ai o masina inainte. Daca sta si se scobeste? Daca nu pleaca la timp? In cazul asta eu stau civilizat in spate si nu claxonez. Ii urasc pe aia care stau cu mana priponita pe claxon si cum s-a pus verde cum se fac auziti. Dar daca ala sta prea mult? Il claxonez pana la urma. Dar daca se enerveaza? E mitocan si se basica pentru ca l-am claxonat. Si nu vrea sa se urneasca. Iar eu trebuie sa stau dupa el. Nu il pot depasi. Si el pleaca la ultima clipa de galben. Ce fac?? Trec pe rosu? Nu. Raman de fraier. Si hotarat apas pe acceleratie si, desi el are 60, eu am mai mult si il las in urma. Normal in fata e altul. Ce angoasa.
De fapt ce am vrut sa zic - azi am prins toate semafoarele. Asta nu e bine, nu?

Mi s-a pus pata pe UPC

Cei mai mari nesimtiti de pe piata de cablu. Jegosi, cersetori, neputinciosi, turnatori, prosti, ignoranti, mitocani, (posibili) hoti, mincinosi, fanfaroni, slab pregatiti, reclame stupide. NU cred ca am terminat epitetele si aprecierile, dar nici nu ma mai intind acum. V-ati dus la mare, sau in alt loc de vacanta, si ati stat in hotel prost? Vi s-a parut ca ati fost inselat? Stiati ca stati la 3 stele si de fapt miroase a camera ieftina? Ati platit mult si va ganditi ca nu merita? NU aveti ce sa faceti pentru ca totusi vreti sa aveti o vacanta? Aveti senzatia ca cei care administreaza hotelul umbla dupa castig imediat, mult si cu investitie de cacat, ca sa nu zic zero? Ei bine asta este si cu UPC, mare companie de cablu care iti ofera si pe mama si pe tata, pana la proba contrarie cand iti intra pe fir ... soacra. Ar trebui sa ne dea de gandit inca de la aparitia reclamelor cu cei trei oameni atinsi de calvitie cu apartenenta sexuala incerta (de orientare nici nu imi pun problema). Sunt neidemanatici, sunt prosti, se dau mari, au mers de gaşperi, ies numai impreuna, dar ne recomanda noua UPC. Si nu numai televiziune ci si internet sau telefonie. Mi-am facut nervi pentru 3 ani numai cu cablul. Ma intreb cat de bou as putea sa fiu sa mai apelez la un alt serviciu al lor, de data asta benevol, pentru ca in momentul instalarii cablului nu aveai de unde sa alegi. Suntem privati, exista concurenta, dar nu ai cum sa ajungi la ea. Stie si un copil mic ca marile companii de cablu si-au impartit zonele din Bucuresti - una mie, una tie,... Daca tot au facut asta macar sa se inteleaga si sa dea aceleasi programe, nu sa ma duc in vizita la cutare si sa imi curga balele ca el are in basic offer VH1 si 2, sau MTV classic, sau toata gama Discovery. NU cerem prea mult, ca de pilda Cosmos sau DDTV.
Singura alternativa la UPC sunt companiile care iti instaleaza parabolica aia mica, gen lighean mai mare. Despre ele nimic, pentru ca eu fac antireclama.
Suni la UPC, iti explica pret de cateva minute cum te pot ei inregistra ca sa se imbunatateasca serviciile (oha!), te invita sa alegi si in alte limbi (staine), moment in care ma intreb care strain inghite asa ceva, cu exceptia celor care stau ilegal, apoi iti aplic ao intreaga paleta de posibilitati: 1 pentru televiziune, 2 pentru internet, 3 pentru telefonie, etc. Eu am pus des'tu pe 1 si mi-a raspuns femeia si m-a intrebat pentru ce am sunat. Moment in care m-am bloggat. Credeam ca stiti, am replicat. In schimb imi stia numarul de telefon.
Timp de 3 zile am cerut nesimtitilor de la UPC sa vina sa remedieze o problema minora, iesise cablul din spliter-ul de pe stalpul din strada. Si eu ma pot sui acolo, dar nu cred ca mai platesc si abonament pentru asta. Ca sa nu zic ca sunt "la zi" pana in august. Ca sa nu mai zic ca poti plati, incepand cu luna mai, la banca XXXXXX, dar defapt noi nu avem facturi pentru ca ei au o problema cu firma de curierat care distribuie. Dar de ce trebuie sa inghitim noi cacturile asta mereu? Poate am si eu o problema cu masina si nu mai platesc factura.
De acum inainte UPC va fi in lista mea de prioritati. Cum ii prind cum ii faultez, iar la sezatoare o sa spun tuturor mesenilor despre profesionalimul lor indoielnic si puturos.