La fel de banal sau intamplari din viata lui Fotrac 02

In mod indubitabil Fotrac este o bruta. Desi din ce in ce mai multi incep sa dea semne de umanitate, curentul general nu il afecteaza. Se simte bine asa. Se simte bine nesimtit. Numai ca el nu isi da seama ca e nesimtit si nici nu stie ca se simte bine nesintit. Asa cum il cunoastem deja pe Fotrac, el s-ar simti bine oricum.
Un gand m-a facut sa il pun intr-o lumina buna . Chiar ii pasa de Amov, care pleaca impreuna cu mama ei, Neitus, din comunitate. Fotrac sensibilizat, vezi Doamne, de suferinta fizica a femeii, se duce dupa ele. Le va fi adus inapoi in comunitate, iar odata cu cele doua il va aduce si pe micul Icum. Toate aceste lucruri le-ar fi facut pe Fotrac sa para a fi cel pe care il asteapta multi sa fie sef. Dar sef ajungi, nu esti numit, iar la momentul asta omul nu are niciun chef sa para bun.
Se duce sa-si faca treaba fara tragere de inima, il ustura picioarele si este multumit. Ar mai fi ceva. Un lucru nu-i da pace, insa. I s-a umflat burta iar matele par sa se rascoale. A stiut ca mancarea era alterata. Chiar cand sa muste prima inghititura din bucata aia de carne a indepartat cu un gest absent 3 furnici uriase care credeau ca masa era pregatita pentru ele. Fotrac stia ca are stomacul la fel de gros ca si obrazul si nici un momemnt nu s-ar fi gandit, daca ar fi fost capabil de asa ceva, ca numai dupa putin timp intreg matul lui gros va contine atatea gaze incat ar fi putut sa lumineze o seara intreaga vecinatatea. Desigur ca Fotrac nu stia ce e aia mat gros asa ca se uita nedumerit la burta cu piele intinsa, care semana cu un buhai. Din cand in cand mersul lui avea ceva caraghios, incerca sa rostogoleasca pe picior in jos vanturile pe care nu se sfia sa le lase in urma. Colegul care mergea in spate nici el nu se sfia sa le preia in plin, pentru ca, nu e asa?, in comunitatea lui Fotrac gesturile naturale au reactii pe masura. Un lucru nu a sesizat nimeni - faptul ca respiratia colegului, care se numea Vazorg, devenise mai sacadata iar ochii ii iesiserea putin din orbite. Asa de natural era Fotrac... Nu va mai spun ca Vazorg era genul de om care daca ar fi stiut engleza si ar fi avut un tricou, plus multe altele, si-ar fi scris pe piept I LOVE MY JOB. Dar cum despre engleza nici nu putea fi vorba cat nici despre tricou, omul se multumea sa zambeasca tamp, un gest destul de la moda, deci care trecea neobservat.
Nu sunt genul care sa exagereze, as fi putut sa scriu ca in urma lui Fotrac se ofilea iarba si cadeau frunzele. Nu este asa. Singurele fire de iarba care aveau de suferit erau cele pe care coloana le calca in picioare. Iar despre frunze... ei bine Fotrac chiar avusese niste crampe urate. Si nu ca l-ar fi dat pe Fotrac civilizatia afara, ca de altfel pe nici unul dintre tovarasii sai, dar totusi, e jenant. Te jeneaza la mers. Cum nu despre virtuti discutam aici, sarim peste ce, cum si cat au muncit. Important e ca au facut-o. Rezultatele erau bune si cu cat rezultatele erau mai bune cu atat mai greu era drumul la intoarcere. Era din ce in ce mai evident ca munca nu era pentru Fotrac precum si faptul ca inca era chinuit de anumite probleme. Deja se deshidratase iar la un moment dat, asa cum mergea el impleticindu-se, asta si din cauza basicilor din talpi, a avut senzatia ca vede un porc mistret. Chiar asa si era, de fapt. Fotrac vedea un porc mistret. Cum nu mai vazuse niciodata un porc mistrt nu stia ca e porc mistrea si a trecut mai departe. Ii fusese atat de rau ca nici nu a avut timp sa se gandeasca la Sepreh. Nu avusese timp pentru ca fusese ocupat, iar ganditul... ma rog. Dupa cum stim nu de putere ducea lipsa Fotrac, dar asa ceva nici ca mai patise.
Totul merge spre bine. Erau aproape de casa, frunzele isi facusera treaba, Fotrac la fel, iar noaptea putea sa il ajute. Pana la urma a fost o zi buna. Cand nu se intampla nimic e bine, deci Fotrac trebuia sa isi gaseasca loc sa doarma.