La fel de banal sau intamplari din viata lui Fotrac 02

In mod indubitabil Fotrac este o bruta. Desi din ce in ce mai multi incep sa dea semne de umanitate, curentul general nu il afecteaza. Se simte bine asa. Se simte bine nesimtit. Numai ca el nu isi da seama ca e nesimtit si nici nu stie ca se simte bine nesintit. Asa cum il cunoastem deja pe Fotrac, el s-ar simti bine oricum.
Un gand m-a facut sa il pun intr-o lumina buna . Chiar ii pasa de Amov, care pleaca impreuna cu mama ei, Neitus, din comunitate. Fotrac sensibilizat, vezi Doamne, de suferinta fizica a femeii, se duce dupa ele. Le va fi adus inapoi in comunitate, iar odata cu cele doua il va aduce si pe micul Icum. Toate aceste lucruri le-ar fi facut pe Fotrac sa para a fi cel pe care il asteapta multi sa fie sef. Dar sef ajungi, nu esti numit, iar la momentul asta omul nu are niciun chef sa para bun.
Se duce sa-si faca treaba fara tragere de inima, il ustura picioarele si este multumit. Ar mai fi ceva. Un lucru nu-i da pace, insa. I s-a umflat burta iar matele par sa se rascoale. A stiut ca mancarea era alterata. Chiar cand sa muste prima inghititura din bucata aia de carne a indepartat cu un gest absent 3 furnici uriase care credeau ca masa era pregatita pentru ele. Fotrac stia ca are stomacul la fel de gros ca si obrazul si nici un momemnt nu s-ar fi gandit, daca ar fi fost capabil de asa ceva, ca numai dupa putin timp intreg matul lui gros va contine atatea gaze incat ar fi putut sa lumineze o seara intreaga vecinatatea. Desigur ca Fotrac nu stia ce e aia mat gros asa ca se uita nedumerit la burta cu piele intinsa, care semana cu un buhai. Din cand in cand mersul lui avea ceva caraghios, incerca sa rostogoleasca pe picior in jos vanturile pe care nu se sfia sa le lase in urma. Colegul care mergea in spate nici el nu se sfia sa le preia in plin, pentru ca, nu e asa?, in comunitatea lui Fotrac gesturile naturale au reactii pe masura. Un lucru nu a sesizat nimeni - faptul ca respiratia colegului, care se numea Vazorg, devenise mai sacadata iar ochii ii iesiserea putin din orbite. Asa de natural era Fotrac... Nu va mai spun ca Vazorg era genul de om care daca ar fi stiut engleza si ar fi avut un tricou, plus multe altele, si-ar fi scris pe piept I LOVE MY JOB. Dar cum despre engleza nici nu putea fi vorba cat nici despre tricou, omul se multumea sa zambeasca tamp, un gest destul de la moda, deci care trecea neobservat.
Nu sunt genul care sa exagereze, as fi putut sa scriu ca in urma lui Fotrac se ofilea iarba si cadeau frunzele. Nu este asa. Singurele fire de iarba care aveau de suferit erau cele pe care coloana le calca in picioare. Iar despre frunze... ei bine Fotrac chiar avusese niste crampe urate. Si nu ca l-ar fi dat pe Fotrac civilizatia afara, ca de altfel pe nici unul dintre tovarasii sai, dar totusi, e jenant. Te jeneaza la mers. Cum nu despre virtuti discutam aici, sarim peste ce, cum si cat au muncit. Important e ca au facut-o. Rezultatele erau bune si cu cat rezultatele erau mai bune cu atat mai greu era drumul la intoarcere. Era din ce in ce mai evident ca munca nu era pentru Fotrac precum si faptul ca inca era chinuit de anumite probleme. Deja se deshidratase iar la un moment dat, asa cum mergea el impleticindu-se, asta si din cauza basicilor din talpi, a avut senzatia ca vede un porc mistret. Chiar asa si era, de fapt. Fotrac vedea un porc mistret. Cum nu mai vazuse niciodata un porc mistrt nu stia ca e porc mistrea si a trecut mai departe. Ii fusese atat de rau ca nici nu a avut timp sa se gandeasca la Sepreh. Nu avusese timp pentru ca fusese ocupat, iar ganditul... ma rog. Dupa cum stim nu de putere ducea lipsa Fotrac, dar asa ceva nici ca mai patise.
Totul merge spre bine. Erau aproape de casa, frunzele isi facusera treaba, Fotrac la fel, iar noaptea putea sa il ajute. Pana la urma a fost o zi buna. Cand nu se intampla nimic e bine, deci Fotrac trebuia sa isi gaseasca loc sa doarma.

Limba

Ma intreb daca limba, adica ceea ce in engleza se cheama LANGUAGE, este cea care se incolaceste pe populatie sau este invers, forma si maleabilitatea vin de la popor. De exemplu noi suntem un popor de nesimtiti. Este posibil sa fim asa pentru ca ne-a permis limba sau noi am adus limba la stadiul asta? Asa cum stim si o populatie dar si limba pe care o vorbeste aceasta populatie, evolueaza. Cine pe cine a influentat. Cred ca daca aveam o limba cu mai putine intelesuri eram si noi mai civilizati. NU mai erau atatea intelesuri astfel incat fiecare sa plece acasa cu ce a vrut el sa inteleaga, adica cu ce ii convenea. Daca nu ai de unde sa alegi te multumesti cu ce ai, iar la un moment dat chiar apreciezi. Deci daca limba a fost asa alambicata mereu e clar ca nici poporul nu a fost mai altfel decat il vedem azi.
Ci cateva zile in urma am spus cuiva ca ca am cunoscut pe cutare si a inteles cu totul si cu toatul altceva. Eu ma refeream ca stiam cateva chestii despre persoana si mai poti spune ca v-ati vazut undeva, o data. Acum tot ce sper este ca nu a inteles ceva ce chiar m-ar deranja. Poti sa cunoasti pe cineva ca si coleg, ca om, ca prieten (poti si sa nu-l cunosti) dar il poti cunoaste si din punct de vedere sexual. In cazul asta trebuie sa fii cu mare bagare de seama, in cazul meu spunand ca l-am cunoscut pe ala. De la un lucru nevinovat se poate ajunge departe. Cum se zice in limab romana sa faci din tantar armasar. Este posibil ca un pasionat cu bani, nu va ganditi la Gigi Becali, el doar are bani, sa incerce o asemenea combinatie genetica. Problema va fi la locomotie: armasar cu picioare de tantar sau picioare de cal cu aripi de tantar. Oricum ar fi e clar te bazaie nasol. Bazaie? Adica plange?

Vreau sa ma intrebati asa: Si ce-i cu asta? sau intamplari din viata lui Fotrac 01

Soarele patrunde brusc printre crapaturile peretilor. Ca un cutit rosu o raza zgandare pleoapa lui Fotrac. Incearca sa se intoarca pe partea cealalta dar realizeaza ca partea cealalta este ocupata. Femeia lui este gravida. Ea ocupa partea cealalta.Intamplarea face ca el sa se afle in acelasi culcus cu ea. Aici l-a prins noaptea. Ar vrea sa mai stea putin si incearca sa-si traga un colt de blana peste mijloc. Toti au blana. Nu inseamna ca sunt mai avuti. Nici macar nu stie daca altii sunt mai avuti, deci nici nu-l intereseaza. Cei cinci metri patrati de blana, despre care el nu are nici cel mai mic habar ca sunt cinci metri patrati, sunt inghesuiti pe femeia lui, Amov. Numai ploaia aia cu bulbuci si tunetele violente l-au tinut alaturi de ea. Nu ca ar fi fost impresionat de urletele ei de groaza sau de faptul ca Amov este gravida, dar, fara sa aiba motiv sa marturiseasca, pentru ca pe nimeni nu interesa, si lui ii era teama de furia naturii. Sudoarea isi facuse loc printre sprancenele arcade si ii ajunsese pe fata barboasa. Nu a mancat, nu a dat nicio atentie in jur ci s-a ghemuit in culcus. Stia ca a doua zi va fi o zi frumoasa. Norii rosii de la apus, instinctele si mirosul nu il inselau.
Si chiar asa era. O zi frumoasa. O zi perfecta. Un lucru il supara insa. Stia ca azi e zi de lucru. Nu muncea in fiecare zi pentru ca atunci cand o facea, el si companionii lui reuseau sa agoniseasca destul ca sa o duca binisor, ba chiar bine, o vreme. In mod normal azi nu s-ar fi dus, lui ii ajungeau si resturile putin alterate, dar langa el era bestia asta, Amov, insarcinata si mereu infometata, cea mai periculoasa combinatie. Macar de ochii celorlalti trebuia sa fie un exemplu. Daca se trezea si nu avea ce sa infulece era vai de el. Tipete, urlete, gesturi violente, imbranceli si scuipaturi aveau sa se abata asupra lui. Nu ca de obicei se sfia sa riposteze, dar de data asta intreaga comunitate ar fi sarit pe el, in frunte cu rudele femeii. Iar foamea e mai puternica decat obisnuinta. Deci sa o bata era exclus. Chiar si el, ditamai namila, ezita sa o supere pe Amov cu ceva. Putea chiar sa ii fie fatal.
A intuit ca e mai bine sa plece si s-a ridicat. Intr-un colt a gasit niste apa. Si-a potolit setea, si-a luat ustensilele de langa locul in care dormise si a iesit. Ceilalti erau aproape toti la locul de intalnire. Nimeni nu astepta pe nimeni. Pur si simplu plecau in momentul in care simteau ca numarul lor ii face destul de puternici. Cu el parea ca echipa e completa pentru ca bruta aia de Sepreh, cu un gest scurt si un zgomot prelung, a anuntat plecarea. L-a privit cu ura pe parosul de Sepreh. Privirile si le-a infipt in ceafa lui iar degetele s-au strans pumn. Nu putea sa uite ca data trecuta l-a facut de ras tipand la el si dand din maini incat, la un moment dat, s-a temut sa nu fie scos nu numai din echipa ci din intreaga comunitate. Si pentru ce? Pentru ca a adormit exact atunci cand era mai mare nevoie de el. Pana si cei mai slabi au ranjit la el cand Sepreh il punea la punct. Acum toti sunt supusi sefului si ii tin isonul. Nimeni nu a parut deranjat de faptul ca acum 2 anotimpuri,exact in timpul lucrului, Sepreh a gasit de cuviinta sa se impreunezecu Amaez, desi aceasta nu facea parte din comunitatea lor. Femei ca ea nu fac parte din nicio comunitate. Pozitia lui Sepreh ii permitea sa aiba orice femeie dorea. Asa sunt sefii, lor li se permite orice. Poate cineva sa il atentioneze pe Sepreh? Nu prea. Iar cei care au indraznit sa o faca au murit de foame. Ei ca ei, dar nici pe cei din familiile lor nu iti mai era permis sa ii ajuti. Fatrac a strans coada in palme, si-a reprimat un muget de furie si a pornit la lucru.
Singura chestie care il linistea era faptul ca stia ca daca ziua asta va fi buna, apoi, cel putin pentru cateva rasaritui, va fi lasat in pace. Va putea sa leneveasca, sa se impreuneze cu cine vrea, sa zaca la soare si sa mestece planul care sa il puna pe Sepreh cu botul pe labe. Nici macar fata boccie a femeii lui, Amov, nu va mai fi nevoit sa o vada. Ba poate chiar o sa fete. S-ar bucura sa faca baiat. Ar da un mare noroc peste el. In cateva ierni putea sa il duca sa invete sa munceasca si nu peste multa vreme, cu un asemenea ajutor se va putea deda huzurului. Numai sa stea parul pe el. Desi nu muncea mult nici el nici nimeni, prefera sa stea. Trebuie sa faci greseli prea mari ca sa nu ai ce manca, iar el desi nu era printre cei destepti, avea o forta uriasa, iar echipa avea nevoie de el. In plus, era viclean.
Deja mergea de ceva vreme, soarele se mai ridicase putin si devenise mai palid si mai puternic, iar pe el il frigeau talpile. E clar, trebuie sa faca ceva. Si cretinul asta de Sepreh...