Sunt o fire pretentioasa cand vine vorba despre ce bag in gura ca sa scot pe cur. La magazin, la cumparaturi - pipai de mai multe ori si cumpar o data. Asa am fost invatat, numai ca regulile marketingului si ale bunului simt modern nu mai tin cont de invataturile din batrani. Cum nu prea ma mai inteleg cu mezelurile am decis de ani de zile sa am o relatie cu branzeturile, relatie, credeam eu, bazata pe incredere. Incercand sa evit sa cumpar branza topita dar sa platesc cascaval, mi-am tonifiat muschii de la dreapta pipaind rotite de cascaval pe care vreau sa le feliez nu sa le ung. Drept pentru care fermitatea si taria mi-au recomandat un cascaval La Dorna.
Imun la feed back-ul din creier legat de articolele privind exploatarea zacamintelor de lapte la preturi de rahat, am bagat produsul in cos. Iata-ma acasa cu cutitul in mana cu gura plina de sudalme. Nu este ceea ce credeti voi - cascavalul este tare, nu e nevoie sa il ungi, dar trebuie sa il culegi, bucata cu bucata de pe tocator. Nu e moale, dar e sfaramicios. Pai ce am facut? Traiesc neplacuta senzatie ca din dragoste si respect pentru consumator insusi Jean Valvis se lasa muls. Odata cu varsta devii mai rigid, iar omul de afaceri cu figura porcina nu mai este la prima tinerete.
Postări
