miercuri, 30 ianuarie 2008

Supa de usturoi

De ceva vreme am capatat un obicei culinar nou. Incerc sa mananc mai des si mai diversificat evitand cantitati mai mari, pentru ca mari sunt oricum. Si eu sunt mare. Asa se face ca, atunci cand vin acasa, mananc ceva frugal, ca sa nu mai am asa un apetit hulpav la principala masa a zilei, din pacate dupa ora 21.30. Am cateva plicuri cu supe instant, singurele surogate pe care le mai consum de mai bine de un an, pana s-or termina. Sunt unele cu pregnant gust de usturoi si verzitura, fapt care ma ducea cu gandul si la ciorba de burta. Cum nu fac asa de des ciorba de burta, din diverse motive, unul fiind bibileala pe care o necesita, nu am cum sa ma desfat cu gustul respectiv, la care predomina usturoiul. Sau asa mi se pare mie. Drept pentru care am decis sa imi fac eu o supa de usturoi. Am cautat sa vad daca exista, exista, si am mai imbunatatit-o eu. Asa consider...
Iata ce trebuie sa te asiguri ca ai pentru 2-3 portii:
4 catei mari de usturoi
o lingura de unt
o lingura de ulei masline
1 ou
cateva frunze de ceapa verde (sau patrunjel)
un praf de salvie
un praf de cimbru
o frunza de dafin
o lingura otet
2 felii de cascaval
un paharel de smantana
sare
piper

Untul se pune in cratita si se topeste. Se pune usturoiul zdrobit in piulita ca pentru mujdei. Se lasa cat sa faca schimb de arome. Sa aveti pregatita pe aragaz o oala cu 1 litru de apa fiarta pe care o turnati in cratita cu unt si ustoroi dupa ce acestea s-au combinat vreo 2-3 minute la foc mic. Tot la foc mic sta si supa asta la fiert timp de vreo 25 de minute. Cimbrul, salvia si cu foaia de dafin maruntita se pun intr-o strecuratoare de ceai, d'aia in forma de ou, care are si lantic. O lasati si pe ea sa fiarba. Dupa 25 de minute o scoateti. Se separa albusul de galbenus. Bateti albusul si apoi puneti cate putina zeama de la supa in castron pana il mai diluati iar apoi il turnati in supa ca sa faca un soi de zdrente. Se porcedeaza la fel si cu galbenusul dar pe acesta il amestecati si cu lingura de otet. Dupa ce l-ati subtiat il turnati in supa fierbinte.
Se toaca frunzele de ceapa, sau patrunjelul, si se pun in supa. Se pune sarea si puneti si piper, cat va trebuie, mai dati un mic clocot si cam asta este. In castronul in care o mancati taiati cubulete mici, mici cascavalul. Mai puneti si o lingura de smantana si e buna de halit. Eu ma duc sa imi mai fac 2 portii. Ma gandesc ca e de burta.

luni, 28 ianuarie 2008

Imi place Pepsi dar...


... dar am aflat din surse sigure (un angajat) ca la sticlele de promotie, alea care cica platesti 2 si primesti 2,5 , susbtanta concentrat care se foloseste la fabricare este in acelasi dozaj. Adica tu platesti doi, primesti doi virgula cinci, dar bei mai mult sifon cu zero cinci (0,5).
Pai e frumos?

duminică, 27 ianuarie 2008

DUREX - longer, lasting... chiar si flavor



Si aici revin cu...

Mi-am ascuns fata in palme si m-am minunat iar de reclamela care curg din televizor in casa si care mai vor sa ne si ispiteasca. O reclama la niste bomboane mentolate, interfresh de la Orbit. O baga ea in gura, i-o da lui, el i-o da ei, ea i-o da lu ala, ala ... O dau din gura in gura, se saruta mos cu domnisoara si hoasca cu imberb si toti sunt in exstaz. Eu inteleg ca vrei sa subliniezi "longer lasting flavor" asta, dar nici chiar asa.
Cum ar fi sa se faca si reclame la prezervativele Durex, care sunt foarte ... dure si nu mai vrei sa le arunci. Asa se va face ca el, inainte de a sari pe geam ca sa nu se intalneasca cu sotul ei, se duce in viteza la baie si clateste prezervativul (-ele) si il/ le pune in diplomat.
O fi leul in cadere libera, mai ales ca e si greu, dar cred ca totul are o limita.
Reclama asta mi-a adus aminte de una care se saruta cu prietenul ei cu mare foc. Ea pe el si el pe ea. Ea urata, el... In fine. Dupa ce au terminat de sarutat el o intreaba, probabil la fel de plin de exataz, daca a avut o bomboana in gura. Misiunea grea a fost sa ii spuna ca i s-a desprins coroana de la lucrarea dentara. E pe bune!!

Kiss the cook, kill the ... editor.




Revin cu 2 vorbe si imagini...
...
Asa cum am spus am revenit. Vor fi ceva mai mult de 2 vorbe.
Mos Craciun a fost inspirat si anul acesta si m-a cadorisit cu "biblia" asa cum a zis ... tot "mosul" cand m-a vazut citind-o la un moment dat. Omul este un meserias. Pentru mine este o placere sa citesc tot ce a scris legat de mancaruri, de la cum iti pregatesti bucataria si pe tine pana la cum sa iti faci siesta. Nu ii pot reprosa nimic. Si totusi e o problema maricica in cartea asta. Nu imi pot da seama cine e autorul acestor probleme, pentru ca sunt mai multe, de fapt. Am sa va arat numai doua, dintre care una m-a bagat in ceata.
Stateam pe WC si citeam cum sa faci mancare. Sa stiti ca atunci cand scapi de ea e bine sa ai la indemana si instructiuni cum sa o inlocuiesti. La un moment dat am crezut ca nu vad bine. Desi eu credeam ca cineva a tradus cartea, si cred ca a facut-o, editorul, culegatorul de texte, "capul limpede sau tulbure" din redactie, cineva, a uitat sa traduca anumite parti, asa se face ca nu am inteles de ce am luat-o pe engleza la SALATA DE RATA DIN ORIENT. Nu am o mare problema in a citi in engleza, dar nu stiu (recunosc) atat de bine incat sa pot deslusi o carte de bucate. Bine ca nu s-au intins.
Partea cea mai nasoala a editarii abia acum vine: ajunsesem la capitolul DULCIURI. Cui nu-i plac? Citeam o reteta pentru prajitura cu ciocolata. Tot acolo eram, pe WC, dar in alta zi. Poza apetisanta iar reteta mi s-a parut accesibila si din punctul de vedere al dificultatii si al ingredientelor. Ciocolata amara fina avem. Cacao avem. Faina este. Zahar ... ohooo. Visine uscate... Hm! A! Optional, bun. Ma gandeam sa pun niste prune afumate (perje). Cred ca merita sa incerc. Ce sa mai, aveam de toate. M-am dus si am aratat ce prajitura voi face eu. Am cumparat ciocolata si ce mai era nevoie. Si m-am asezat iar, tot acolo, sa citesc iar reteta si sa o inteleg. Trebuie sa stiti ca eu initial citesc cartea ca pe oricare alta carte. Nu o iau drept ceva de specialitate. La a doua lectura mi-a cazut rigipsu'n cap. DUpa ce topesti ciocolata si dupa ce nu mai stiu ce facite anunta Jamie ca e timpul sa pui oulale. Care oua? De unde oua? Unde sa le pun? Cate? Asta era intrebarea de baza: CATE OUA TREBUIE SA PUN? Am inceput sa citesc pe litere atat reteta, poate spunea ceva undeva, cat si partea din dreapta, cea cu cantitatile. Nimic.
Patunci la ce bun sa te apuci sa prepari o reteta daca editorii nu au trecut toate ingredientele. Stiu ca in industria romaneasca de ducliuri (si nu numai) nu e nevoie neaparat de toate ingredientele, dar la mine acasa...
Sa nu mai spun ce preturi practica acum Editura Cur tea Veche pentru cartile lui Jamie Oliver.
Pentru cine stie engleza bine si este pasionat recomand www.amazon.com. Va faceti cont si un card si carti puteti sa comandati. Mult mai ieftin.
Concluzie: Carte foarte buna editura proasta (Curtea Veche).