duminică, 27 ianuarie 2008

Kiss the cook, kill the ... editor.




Revin cu 2 vorbe si imagini...
...
Asa cum am spus am revenit. Vor fi ceva mai mult de 2 vorbe.
Mos Craciun a fost inspirat si anul acesta si m-a cadorisit cu "biblia" asa cum a zis ... tot "mosul" cand m-a vazut citind-o la un moment dat. Omul este un meserias. Pentru mine este o placere sa citesc tot ce a scris legat de mancaruri, de la cum iti pregatesti bucataria si pe tine pana la cum sa iti faci siesta. Nu ii pot reprosa nimic. Si totusi e o problema maricica in cartea asta. Nu imi pot da seama cine e autorul acestor probleme, pentru ca sunt mai multe, de fapt. Am sa va arat numai doua, dintre care una m-a bagat in ceata.
Stateam pe WC si citeam cum sa faci mancare. Sa stiti ca atunci cand scapi de ea e bine sa ai la indemana si instructiuni cum sa o inlocuiesti. La un moment dat am crezut ca nu vad bine. Desi eu credeam ca cineva a tradus cartea, si cred ca a facut-o, editorul, culegatorul de texte, "capul limpede sau tulbure" din redactie, cineva, a uitat sa traduca anumite parti, asa se face ca nu am inteles de ce am luat-o pe engleza la SALATA DE RATA DIN ORIENT. Nu am o mare problema in a citi in engleza, dar nu stiu (recunosc) atat de bine incat sa pot deslusi o carte de bucate. Bine ca nu s-au intins.
Partea cea mai nasoala a editarii abia acum vine: ajunsesem la capitolul DULCIURI. Cui nu-i plac? Citeam o reteta pentru prajitura cu ciocolata. Tot acolo eram, pe WC, dar in alta zi. Poza apetisanta iar reteta mi s-a parut accesibila si din punctul de vedere al dificultatii si al ingredientelor. Ciocolata amara fina avem. Cacao avem. Faina este. Zahar ... ohooo. Visine uscate... Hm! A! Optional, bun. Ma gandeam sa pun niste prune afumate (perje). Cred ca merita sa incerc. Ce sa mai, aveam de toate. M-am dus si am aratat ce prajitura voi face eu. Am cumparat ciocolata si ce mai era nevoie. Si m-am asezat iar, tot acolo, sa citesc iar reteta si sa o inteleg. Trebuie sa stiti ca eu initial citesc cartea ca pe oricare alta carte. Nu o iau drept ceva de specialitate. La a doua lectura mi-a cazut rigipsu'n cap. DUpa ce topesti ciocolata si dupa ce nu mai stiu ce facite anunta Jamie ca e timpul sa pui oulale. Care oua? De unde oua? Unde sa le pun? Cate? Asta era intrebarea de baza: CATE OUA TREBUIE SA PUN? Am inceput sa citesc pe litere atat reteta, poate spunea ceva undeva, cat si partea din dreapta, cea cu cantitatile. Nimic.
Patunci la ce bun sa te apuci sa prepari o reteta daca editorii nu au trecut toate ingredientele. Stiu ca in industria romaneasca de ducliuri (si nu numai) nu e nevoie neaparat de toate ingredientele, dar la mine acasa...
Sa nu mai spun ce preturi practica acum Editura Cur tea Veche pentru cartile lui Jamie Oliver.
Pentru cine stie engleza bine si este pasionat recomand www.amazon.com. Va faceti cont si un card si carti puteti sa comandati. Mult mai ieftin.
Concluzie: Carte foarte buna editura proasta (Curtea Veche).

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ha, mi-am amintit de "Pedantul in bucatarie", de Julian Barnes (acolo se descriu, la fel de plin de haz, diferitele neajunsuri posibile ale cartilor de bucate).