Indiana Jones se caca?

Prin anul 2000 eram angajat la o mare companie media. Toate bune si frumoase la inceput, pana cand a disparut hartia de veceu de la baie. Conform tratatelor in acest moment incepe declinul firmei. Vrei sa vezi daca isi iau salariul la timp? Du-te si te pisa! Vrei sa stii daca se dau bonuri de masa? Te speli pe maini. Numai ca, in ciuda tratatelor, marele barbat care vedea de companie a inaugurat cu fast o toaleta de toata frumusetea, in sediul in care ma gaseam si eu. Ce sa mai... era in contrast total cu restul cladirii. Vorba cuiva, mai mult pe la veceu se statea. La pisoar aveam oglida si in fata si in spate. In caz ca... ma rog. Un singur neajuns, ma gandesc eu, exista: peretele despartitor de sexe era mai scurt decat mi-as fi dorit. Initial legatura a fost de natura olfactiva. Celalat simt s-a trezit ceva mai tarziu, oripilat.
Aveam acolo o colega de cladire, putin cam sarita de pe fix, care mi-a facut o marturisire. Ii spusese fetitei ei despre mine, numindu-ma... Indiana Jones. Nu stiu de unde si pana unde, dar asa imi spunea. Probabil ca fetita era un soi de refulare pentru gandurile ei. Nu vreau sa zic fantezii, pentru ca sunt modest si nici nu mi se pare ca seman cu Indy, mai mult decat oricare alt magar cu coada in faţa.
Azi asa, maine... Ma duc la closetul cu pricina. Din diverse motive de boli venerice ce se pot aciua evit pisoarele, asa ca parchez la clasicul WC. Nici nu apuc sa inchid usa dupa mine ca o avalansa de basini si parturi, care mai de care mai umede si mai pleznite, navaleste prin spatiul ramas liber pe sus. Indiana se intreaba: de unde sa vina? De la femei? Neeeeeaaah... ! Cred ca am un vecin care sufera. Si iar avalansa intrerupta de cate un rahat concret, urmat de pleosc! Ma pis si plec, normal. Ma spal pe maini si ies. Cu cine credeti ca dau nas in nas la usa, pe dinafara? Cu femeia al carei erou eram. In urmatoarele 5 secunde Indiana Jones a palit, i-a cazut biciul din mana si isi dorea ca palaria sa se faca mare si sa-l acopere. Scarbita, blonda cu radacini negre si cu tenul lucios, a inchis usa si mi-a intors spatele, cu buzele stranse de dispret. Am omorat un mit. De fapt nu eu. Era domnul Popa stricat la stomac.