luni, 29 septembrie 2008

Lucruri cu care m-am sters la cur

Arta este in sangele nostru. Pe unde intorci capul dai de pictori, poeti, fotografi, dansatori, cantareti (mai ales cantareti), balerini, politicieni abili, ziaristi, presedinti, modelatori, plasticieni. Am spus ca nu e tarziu sa imi incerc norocul.
Inspirat de recentele creatii expuse nu stiu pe baza carui criteriu de catre ICR, am facut si eu o expozitie foto. Pe care o dedic lui Basescu, celor de la ICR, celor care au expus cu ajutorul ICR, parlamentarilor, realizatorilor de talk show si celor care participa cu speranta ca au de unde sa aleaga atunci cand va veni si randul lor sa se stearga. De data asta, vorba lui Rebengiuc, la gura.
Rand pe rand au mi-au cazut prada frunze, caiete, carti (deh, cu regret), hartie de toaleta, batiste si batistute de hartie, ciorapii sau budigaii, copii xerox, daca am putut apela la ele si nu am gasit vegetatie, ba chiar afise de spectacol, si lista poate ramane deschisa. Sunt chestii cu care curul meu nu s-a inteles, iar pentru altele m-a durut sufletul (caiete de la scoala sau carti nevinovate), dar igiena este inainte de toate.
Priviti !












3 comentarii:

radu spunea...

turnul sinucigasilor... ai folosit-o neprincipial! pacat, chiar vorbeam azi despre ea (ca as citi-o, in cadrul unei dezbateri etc etc)

Stefan spunea...

Poti sa o citesti linistit, e neintinata. Crede-ma, si credeti-ma, in momentele acelea de grea incercare nu stiu daca mai puteam sa mai si citesc, desi in veceu devin inevitabil om de litere. In lipsa cartilor sau a periodicelor citesc ce prind, chiar si ce scrie pe ambalajul de la dero.
Sper ca toata lumea intelege ca majoritatea covarsitoare cuprinde obiecte pe care le-am folosit conjunctural. Am si precizat ca ori mi s-a rupt sufletul ori curul meu era in conflict cu materialul.
Dar aici este vorba despre arta. Incercati sa vedeti dincolo de aspectul fiziologic.

Stefan spunea...

Asta imi aduce aminte de patania unui prieten, nu spui cine, sa spuie el daca vrea, care chinuit de necesitatea No 1 a reusit sa gaseasca un veceu, o cabina care era pentru handicapati. Dupa ce a rezolvat a iesit iar tanti care era "in charge" i-a reprosat acest lucru atragandu-i atentia. Replica a fost foarte inteligenta: DAR STII CAT DE HANDICAPAT ERAM EU IN MOMENTUL ALA? (nu am reprodus exact).
Asa ca sunt momente in care nu mai stai sa citesti ce si cum.
Uite, iar imi aduc aminte de ceva - despre o bucata de hartie de 100 lei, aia albastra, gasita inserata intr-un sul de hartie igienica, aia hidoasa, de pe vremea lui Ceao. Tot pe hartie d'aia am gasit si bucati de scoarta de copac. Era naturala.