joi, 8 noiembrie 2007

De bun simt


TE-AI SATURAT SA FII PRIVIT CA OAIA NEAGRA A EUROPEI? (Probabil ca apoi trebuie sa dai click acolo ca sa te mai albesti)
Raspunsul meu: Nu, m-am obisnuit.

Sa promovam uninominalul


Cica: Te-ai saturat sa-i vezi dormind? UNINOMINALUL E SOLUTIA!
Eu m-am saturat sa-i vad.
La godac pe site oficial scrie: "DUPA ABSOLVIREA DIVERSELOR CLASE DE SCOALA PRIMARA". Eu nu inteleg. Adica cum "DIVERSELOR". A facut si altele in afara de cele 4? Ce era asa divers, mai ales pe vremea lui si mai ales la Barca?

marți, 6 noiembrie 2007

Cu șotrocarii-n Cizma


Lume, lume! Ce mai agitatie! Ce zarva in tara! Ce se mai zbate domnu' presedinte. Cum l-a apucat pe dansul dragostea de balaoachesi! Cate picioare-n carca i-a mai carat lui Tariceanu din cauza lui Mailat. Cate degete mijlocii a aratat el in intimitatea cockpit-ului masinii sale catre Palatul Victoria. Si cate si mai cate...
Ca de fiecare daca trebuie sa se intample ceva dureros, cu rasunet, pentru ca noi sa vedem problema. Cainele omoara japonezul care poza sediul Guvernului. In loc sa le faca adaposturi civilizate ii omoram. Soldatii romani din desert care se comporta ca la Grand Bazar in Istambul, sau ca japonezii scapati pe strazi cu aparate foto destepte, uitand ca se afla intr-o tabara militara americana, sunt arestati iar ministrul de externe de atunci, bun, ce-i drept, dar si pe placul lui Chel de sus, in loc sa isi anunte seful ierarhic, primul ministru, face raportul la marinar pentru ca sa se mire apoi restul lumii ca nu stie Tariceanu pe ce lume se afla.
Am vazut la stiri cum o lacrima sarata din ochiul ala bun al lui Basescu s-a scurs pe maneca soioasa a unui tigan batran, pitoresc, scapat de holocaust. Ba mai mult, le-a mai zis si ceva pe limba lor. Ati vazut ca nu are nimic cu tiganii. Ce dovada mai vie va trebuie? Era si omul nervos atunci cand tiganca aia imputita... pardon, ziarista aia jegoasa, ii baga microfonul pe sub nara. Trebuie sa il intelegem.
Ultimele evenimente petrecute in Italia, dar nu cele din urma, nu au facut altceva decat sa intareasca atitudinea concilianta a Basescului din ultimele saptamani. Cata ingrijorare pentru cetatenii romani, fie ei si aia plecati la munca. Cata nedreptate li se face, of, oooof. Nemernicul de prim ministru se da cu motocileta in loc sa isi puna salopeta si sa se dea printre puradei si chivute. Basescu ameninta - sa nu uitam ca suntem romani, si ... bla, bla, bla cautand sa mai trezeasca sentimentul patriotic adormit undeva intre gaura curului si stomac, pe matul gros. Normal ca nu suntem de acord (cum am putea fi? ma intreb) cu ce a facut Mailat, dar nici nu putem sa ii culpabilizam pe restul se spune. Cu uimire zic, cam asta este parerea generala.
Bun, asa este, nu poti sa condamni majoritatea din cauza minoritatii. Dar minoritatea majoritara o poti condamna din cauza minoritarului?
Cand spui Italia te gandesti in primul rand (dupa pizza) la tara artei. Ma gandesc la Roma, ma gandesc la Milano, la toate statuile lui Michaelangelo sau la toti "zugravii" din cati au fost. Te duci sa te copleseasca maretul. Sa te simti mic in fata minunilor artei. Sa ai senzatia ca acolo nu e mana omului. Sa respiri aerul orasului care este l'ombellico del mondo si sa te simti roman. Sa simti racoarea bisericilor gotice. Sa stai cu capul pe spate si sa te holbezi la tavan pana iti intepeneste gatul. Sa iti spui ca ai facut un efort, dar a meritat sa dai toti banii pentru ca ai avu ce vedea. Sa iti pui adidasii dimineata si sa ii mai scoti tarziu in noapte, dupa ce ai batut strazile in lung si in lat, minunat de spectacolul urban. Sa iesi din domul din Milano, sa te treaca fiorii de bucuria imaginilor si sa auzi venind din jos: "ba, daca mai scoti un sunet, te fut in cap" (e autentica!!). Scuzati-o, e romanca si munceste. Cerseste si tine un copil in brate. Copilul nu are nicio vina.
I-au invadat in orasele lor. Se spune ca sunt in Italia 1 000 000 de romani. Cica dintre astia 10 000 sunt infractori. Normal, nu e mult, raportat la numarul total. Dar raportat la statisticile lor legate de crima si criminalitate? E enorm. In egala masura sunt toti vinovati, chiar si eu. Guvernul Romaniei, Basescu, ministrul de externe si cel de interne, guvernul Italiei si autoritatile lor locale. Taberele de tigani facute ca la Bobalna, numai ca acum in loc de carute mai au si rulote sau baraci, nu ar fi fost posibile daca si autoritatile italiene si-ar fi dat putin silinta. Asa cum am spus cuiva, aceasta toleranta pe care ne-o bagau noua pe gat este periculoasa. Si stiti de ce? Pentru ca e falsa. Si eu ma pot arata tolerant cu cei din secta Aum, atat timp cat nu se plimba cu metroul in Bucuresti.

PS Nu stiu a cui este poza, nici cine a facut-o si nici pe cine reprezinta anume. Dar e nemaipomenita.

joi, 1 noiembrie 2007

Din GARDIANUL vigilent

Articole care nu imi apartin. Nici nu ar avea cum. Pentru asa ceva trebuie sa ai "cartite" in judecatorii sau mai stiu eu prin ce institutii batute de Dumnezeu.
Am adoptat de curand, nu eu personal, ci noi, romanii, sintagma TARA A TUTUROR POSIBILITATILOR. Cam asa este, dar in cu totul alt sens decat era folosita in filmele americane proaste. Este ca in povestea lui Creanga, Prostia omeneasca. Ne intoarcem mereu acasa pentru ca vedem zilnic prosti si mai mari decat deunazi. Si iata ca justitia este intr-adevar oarba. Metoda oarba a folosit si grefiera. Probabil ca dactilografiind automat in capul ei se desfasurau alte scenarii pe placul sufletului ei. Daca as fi barbatul ei as intreba-o cu ce i-am gresit. De ce vrea sa divortam? Si iat ce au putut face niste degete dibace:

Doi barbati care se judecau pentru o masina au primit hotarare de divort!



Doi barbati din judetul Neamt au fost divortati unul de celalalt printr-o sentinta emisa de Judecatoria Bicaz. In urma cu doi ani, Mihai Darie, din Piatra Neamt, i-a imprumutat un autoturism Aro unui prieten din Bicazu Ardelean, Neculai Chindea. Acesta din urma, profitând de faptul ca imprumutul fusese acordat doar pe incredere si fara forme legale, a refuzat sa restituie masina proprietarului, care, ulterior, l-a dat in judecata pentru recuperarea bunului dat. Dupa un indelungat proces in instanta, derulat la Judecatoria Bicaz, lui Darie i s-a acordat dreptul de a-si lua inapoi autoturismul imprumutat, insa cu conditia de a-i achita lui Chindea suma de 1.000 de lei reprezentând cheltuielile pe care acesta le-a facut intre timp pentru imbunatatirea masinii. Paradoxul deciziei judecatoresti, care l-a obligat pe pagubit sa-i mai si plateasca despagubiri celui care l-a furat, nu se opreste insa aici. Mihai Darie a primit acasa o sentinta, cu numarul 4515, prin care a fost anuntat ca a divortat legal de pârâtul Neculai Chindea si ca urmeaza sa-i plateasca acestuia 1.000 de lei drept cheltuieli de judecata si alte pretentii! Reclamantul a dep
us o contestatie in urma careia decizia respectiva a fost anulata. Totodata, grefiera Simona Grozavu a fost sanctionata pentru dactilografierea gresita a cauzei pronuntate in proces. Judecatoarea Iulia Paisa, cea care a pronuntat aberanta sentinta, nu a fost sanctionata in nici un fel, desi ea ar fi trebuit sa fie cea care sa remarce ca pe unul din cei pe care ii divorta il chema Mihai, iar pe celalalt Neculai.



Norocul grefierei si ghinionul "sotilor" ca nu i-a improprietarit cu ceva hectare de paduri. Atunci sa vezi ce repede se impacau si faceau partajul discret si nu cu halima la cremenal.

marți, 30 octombrie 2007

ANGST cu musca pe... caciula




Staticienii, care au sau nu au ce face, au dovedit de ceva vreme ca un om obisnuit mananca in timpul vietii nu stiu cate insecte. Cand am citit chestia asta am stat si m-am gandit oripilat la numarul mare de gandaci mancati la care ar trebui sa ajung daca ma tine Dumenzeu sanatos. Nu imi puteam explica. Din cand in cand imi tot venea afirmatia in minte si tot nu intelegeam. Poate daca fac o medie si ma baga in aceeasi categorie cu nu stiu ce asiatic amator de delicatese cu picioruse multe sau cu unul esuat care se hraneste cu insecte, asa o fi. Asta ar fi fost o explicatie.
O alta posibila explicatie ar fi aceea ca insectele se pot gasi in cantitati infime in diverse alimente pe baza de plante - faina, soia, malai, opium. La recoltare nu sta Cenusareasa sa aleaga furnica de bobul de prumb. Si uite asa mai inghite Stefan trei carcaleti. Incet, incet ajungi sa fii foarte aproape de numarul de insecte dovedit stiintific. Normal ca numarul nu trebuie sa fie intocmai. In plus, firesc ca exista si o marja de eroare. Unii mananca mai mult, altii mai putin.
Pentru cei care mananca mai putin dar totusi vor sa nu rateze nici macar o aripioara firma ANGST, cea cu mezelurile si magazinele cele multe, a inventat smantana cu muste. Un deliciu. Asta pana vezi musca.
Ma vad pus in situatia sa imi iau adio, fara lacrimi in ochi, si de la produsele ANGST. Smantana era printre putinele din gama asta care mai inspira incredere.
Ca sa nu se creeze confuzii atasat veti gasi poze si cu musca si cu produsul in sine. Stau si ma gandesc ca am facut rau ca am aruncat musca la gunoi. Dar nu e nimic, caut in tomberon si o recuperez. Este o dovada ca nu e musca de la mine din ograda. Cred ca testele ADN pot dovedi ca e musca crescuta in Teleorman, unde distinsa (?) firma ANGST ambaleaza, nu stiu daca si fabrica, produsele lactate si muste.
Am aruncat aseara din cauza unei muste moarte in smantana tot sosul de hrean pe care il preparasem (v-am zis ca stiu sa gatesc).
O parte din acel sos il promisesem unei colege, incantata de amestecul de hrean, putin zahar, putina sare si o idee otet, peste care sa torni smantana. Ma intreb cum as fi justificat prezenta vietuitoarei moarte in sos.
Orice s-ar spune nu putem zice ca produsele ANGST nu sunt naturale. Musca arata destul de bine.

De prin ziare, astazi ROMANIA LIBERA


Romii din Timis au mancat porcii oferiti de francezi pentru ferme

Ambasadorul Frantei la Bucuresti, Henri Paul, a descoperit cu surprindere, in timpul unei vizite efectuate luni, ca romii din Timis, expulzati din tara sa acum un an si jumatate, au mancat porcii pe care Guvernul francez ii oferise ca ajutor, transmite Realitatea TV. Romii ar fi trebuit sa infiinteze ferme si sa dezvolte microafaceri. Dar romii au sacrificat animalele, iar acum spun ca vor sa se intoarca in Franta.

La expulzarea din Franta, Guvernul de la Paris le-a oferit romilor drept ajutor porci, oi si pasari. Sprijinul de atunci nu li se mai pare romilor suficient astazi. Ambasadorul Frantei spune ca nu a existat niciun contract intre Guvernul de la Paris si romi, iar acestia din urma nu pot fi trasi la raspundere.

Fara bani si fara porci, cei 54 de romi se gandesc serios sa se intoarca in Franta.


Eu zic ca tot e bine. Puteau sa ii puna sa se prostitueze, dar au si porcii mandria lor. Au preferat sa fie sacrificati.
Sa speram ca de data viitoare incompetentii de la guvernul francez vor face si un contract.

luni, 29 octombrie 2007

Orez cu legume si piept de pui

Daca tot ma pricep sa gatesc, atat cat sa nu ma fac de ras, va impartasesc un secret culinar simplu si usor de facut. Cred ca e si sanatos.

O cana de orez cu bob lung (prefiert)
400 - 500 g piept pui
o ceapa medie
o mana de boabe de porumb si mazare
doi morcovi
un ardei
4 ciuperci
cateva bucati de fasole verde un gogosar murat
2 linguri ulei de masline
1 lingura ulei de floarea soarelui
1 lingurita sos de soia
1 lingurita unt
boabe de chimen
maghiran maruntit
cimbru
sare
piper

Se spala bine orezul, daca e din cel mai ieftinut. Daca e de la unchiu Ben lasati-l asa. Puneti uleiul de floare in cratita in care va fierbe orezul si puneti imediat si orezul in oala, sa nu apuce uleiul sa fie incins. Il prajiti putin la foc mediu. Amestecati continuu ca sa nu se prinda. Cand a capatat o usoara tenta maronie puneti apa (3 parti apa la o parte orez). Puneti si o lingurita de sare si il lasati sa fiarba fara sa mai umblati la el. Nu mai amestecati. Dupa ce se mai duce din apa dati focul mai mic si acoperitit cu un capac. Il verificati din cand in cand. In momentul in care incepe sa sfaraie usor este gata, opriti focul si lasati acoperit. E mai bine sa fi ramas apa acolo ca orezul o va absorbi.
Taiati pieptul de pui in cubulete mici, cca 1 cm de latura. Cat un zar. Ceapa se taie rondele, cca 5 sau 6 rondele trebuie sa iasa dintr-o ceapa. Se pune carnea tigaie (teflon) cu uleiul de masline si piper. Dupa ce a prins culoarea albuie, facuta numai la suprafata, se pune si ceapa si se amesteca.Ciupercile spalate se taie felii si apoi se toaca din cutit marunt. Se amesteca intr-n castron cu porumbul, fasolea, ardeiul si morcovul, ultimele doua tocate mic din cutit. Atentie ca morcovul se face mai greu, dar cui ii place il poate manca si mai crocant.
Acum puneti peste carne si peste ceapa un varf de cutit de seminte de chimen si de doua ori mai mult maghiran uscat. Pentru cine vrea isi poate pune si niste sos foarte iute (eu pun cateva picaturi de habaneros). Ca sa se mai subtieze compozitia cu carne punem si sos de soia, cam 2 linguri. Atentie sa nu fie din cel foarte sarat. Cand carnea s-a colorat de la sosul de soia punem toate legumele din castron. Ciupercile vor lasa si ele apa. Cand se va evapora apa de la ciuperci punem un gogsar murat tocat mic. Cine vrea isi poate pune si un catel de usturoi facut mic, mic. Mai amestecam cat sa se usuce putin si gogosatrul apoi inchidem focul si punem lingurita de unt. Amestecam sa se topeasca si sa patrunda prin mancare si gata.
Punem orezul in farfurie iar langa sau pe orez asezam amestecul de legume cu carne.
Nu recomand nimic de baut la chestia asta. Noi de 2 saptamani bem numai apa minerala.
Am facut mancarea asta pentru ca nu aveam ce sa fac altceva. In principiu am mai mereu in frigider cel putin o bucata de piept de pui si ceva legume puse la congelator. Tot asa tin si sticle de sos de soia, sos Worchester, sau d'astea gen Tabasco. Este o mancare usoara si e buna. Se face si usor.
Se poate face si pentru mamaliga, caz in care se pune si un sos de rosii, se lasa la fiert mai mult si se pune si mai mult usturoi. La final se amesteca si un pahar de samtana. Nu Danone, care este foarte proasta. Puneti una proasta numai. Ca buna nu se gaseste.
Este o reclama cu o vaca care gateste cu smatana Danone iar boul de barbatu-sau o chestioneaza cum e smantana. Eu i-as baga aleia galeata aia de smantana pe gat. Cred ca ar arata mistio cu o galeata cu maner infipta in gat. Si sa aiba si capac pe care sa scrie mare si simplu DANONE - gust adanc.

joi, 25 octombrie 2007

Coca Cola

Am auzit ca e buna sa iti speli pneurile pentru o culoare excelenta. Ofera un aspect vizual excelent. Cred ca rotile masinii mele merita si ele sa fie unul din obiectivele coca cola. Obiectivul meu este sa fac rotile frumoase cu coca cola. Ce altceva le-as putea oferi?

Cu cat e masina mai mare...


... cu atat mai nesimtit e ocupantul. Stiu ca se vor supara cei care cred ca au obrazul subtire si pneul lat, dar admit ca acestea fiind exceptii, regula este cea pe care o enunt eu.
E posibil sa fi facut o obsesie din viata in trafic dar este o realitate. Stresul la volan a devenit ceva palbabil ca botezul, nunta sau inmormantarea.
Ieri ma aflam la un semafor de pe Floreasca, semafor care inca functiona, cred ca unicul in aceste moemnte de pe soseaua amintita. Langa mine o magaoaie alba, un Volkswagen, la volan o femeie mica (si rea?). Numarul ceva cu B xx JTI. Adica exact de la compania de tutun cu acelasi nume, JTI. Plec inaintea ei, probabil reactie mai prompta la verde sau am trecut de mai multe ori pe drumul ala. Se supara, se baga inspre mine, ma inghesuie si evident vrea sa treaca in fata mea. Apucatura prosteasca si dinspre mine, normal, dar am ajuns la un stadiu de ura fata de acesti nesimtiti si nesimtite, pentru care un gest de amabilitate si tija de semnalizare sunt ca si oricare alt lucru inutil. Probabil ca asa cum te simti mai in siguranta cu o arma in mana asa te simti mai superior intr-o masina impunatoare. De ce sa dau semnal cand eu am "gip" iar asta e cu o amarata de berlina din '99? Chiar asa, de ce? Femeia cu masina mare nu a vrut sa isi calce pe mandrie sa dea semnal si sa roage amabil, asa ca a calcat pe acceleratie si s-a dus muuult in fata, pe contrasens. Si ce daca poate sa vina unul din fata, aflat pe drumul lui? Ea impune respect. Si ce daca se poate intampla sa se tamponeze? Ea are casco. Si ce daca poate sa o opreasca politistul? Ea e de la JTI. Adica Japan Tobacco Int. Dupa ce ca vand fum mai sunt si aroganti.
Cand te gandesti ca e in masina aia ca sunt unii prosti...

marți, 23 octombrie 2007

Calare sub situatie...


Chestia asta am scris-o prin luna aprilie cand ne pregateam de referendum, iar saracul Iorgovan, Dumnezeu sa-l ierte, se pregatea sa moara. Nu mi-a fost un personaj simpatic, dar nu i-am dorit niciodata raul.

Raman in continuare la parerea mea ca nu neaparat Basecu e de vina, Tariceanu sau Iliescu. Constitutia care le permite sa faca cam ce vor, mai ales lui Basescu. Si probabil justitia care ii este fata in casa acestui târtan. Deci:

Am ajuns la punctul in care eu cred ca actuala constitutie e si obosita, si violata in mod repetat, si plimbata ca maimuta la pozat de catre tatal ei si mama ei, adica Iorgovan. In mod normal ar trebui sa o schimbam. Prea s-a afisat cu toti aprozaristii. Iar daca tot facem acest efort, Basescu, groparul comunismului, sa puna ca optiune pe biletel, macar ca incercare de reparatie morala, daca vrem ca Romania sa mai fie republica sau sa fie monarhie. Asta pe langa optiunile lui preferate:

VOT UNINOMINAL (SAU NU)
MA VRETI (SAU NU) - EU VA VREAU
ELENA UDREA.

Inainte insa, toate institutiile media sa informeze corect in ce conditii am ajuns ca astazi sa avem presedinte, nu conteaza pe cine, ce a insemnat Monarhia pentru Romania si ce nivel de trai si nivel de democratie au atins tarile din Europa unde exista monarhie constitutionala. In felul asta nu se mai supara nimeni. Regele nu se amesteca in viata politica, nici nu e membru de partid si nici nu se face ca nu este.
Daca vine Videanu si zice ca Tariceanu sa se masoare cu Basescu, de parca sunt la gradinita, grad de inteligenta pe care Videanu nu l-a depasit, nu putem face altceva decat sa ii gasim un combatant acestui Zmarandescu al vietii politice. Sa speram ca la o eventuala confruntare nu va recurge la figura care l-a facut celebru: capul in gura. Dupa 2 ani jumate de guvernare, buna sau rea, este firesc ca oricine ar fi fost prim ministru sa nu mai aiba popularite. Mai ales in comparatie cu Base, cel care nu a ezitat sa isi traga cizme de caucic pe ciolane, nu a ezitat sa se urce din mers in camion la podul ala cu probleme, nu a ezitat sa bea si sa sofeze, nu a ezitat sa ia o sarmaluta cu chivutele din piete de la Iasi cu ocazia zilei de 24 ianuarie, nu a ezitat ca de sarbatori sa isi ajute consoarta la cumparaturi, adica de Craciun a luat tot iaurtul BIFIDUS din Carrefour, de unde trag concluzia ca sunt o familie de cacaciosi sau atat isi permit ei, saracii, de sfanta sarbatoare a nasterii Domnului. Iar acum, de Pasti, a scos din pufoaica, din buzunarul de la piept, un bilet mototolit cu cele necesare unei familii modeste dar decente din Romania - un ousor, un cozonac, o ciorbita de miel, putin drob, un vinisor rosu si vreo 3 procente. Eu astept cu interes sa se prezinte la dat zapada sau, de ce nu, la mine in curte, ca la un moment dat mi s-a infundat canalul. De la atata Basescu te cred si eu...

Indiana Jones se caca?


Prin anul 2000 eram angajat la o mare companie media. Toate bune si frumoase la inceput, pana cand a disparut hartia de veceu de la baie. Conform tratatelor in acest moment incepe declinul firmei. Vrei sa vezi daca isi iau salariul la timp? Du-te si te pisa! Vrei sa stii daca se dau bonuri de masa? Te speli pe maini. Numai ca, in ciuda tratatelor, marele barbat care vedea de companie a inaugurat cu fast o toaleta de toata frumusetea, in sediul in care ma gaseam si eu. Ce sa mai... era in contrast total cu restul cladirii. Vorba cuiva, mai mult pe la veceu se statea. La pisoar aveam oglida si in fata si in spate. In caz ca... ma rog. Un singur neajuns, ma gandesc eu, exista: peretele despartitor de sexe era mai scurt decat mi-as fi dorit. Initial legatura a fost de natura olfactiva. Celalat simt s-a trezit ceva mai tarziu, oripilat.
Aveam acolo o colega de cladire, putin cam sarita de pe fix, care mi-a facut o marturisire. Ii spusese fetitei ei despre mine, numindu-ma... Indiana Jones. Nu stiu de unde si pana unde, dar asa imi spunea. Probabil ca fetita era un soi de refulare pentru gandurile ei. Nu vreau sa zic fantezii, pentru ca sunt modest si nici nu mi se pare ca seman cu Indy, mai mult decat oricare alt magar cu coada in faţa.
Azi asa, maine... Ma duc la closetul cu pricina. Din diverse motive de boli venerice ce se pot aciua evit pisoarele, asa ca parchez la clasicul WC. Nici nu apuc sa inchid usa dupa mine ca o avalansa de basini si parturi, care mai de care mai umede si mai pleznite, navaleste prin spatiul ramas liber pe sus. Indiana se intreaba: de unde sa vina? De la femei? Neeeeeaaah... ! Cred ca am un vecin care sufera. Si iar avalansa intrerupta de cate un rahat concret, urmat de pleosc! Ma pis si plec, normal. Ma spal pe maini si ies. Cu cine credeti ca dau nas in nas la usa, pe dinafara? Cu femeia al carei erou eram. In urmatoarele 5 secunde Indiana Jones a palit, i-a cazut biciul din mana si isi dorea ca palaria sa se faca mare si sa-l acopere. Scarbita, blonda cu radacini negre si cu tenul lucios, a inchis usa si mi-a intors spatele, cu buzele stranse de dispret. Am omorat un mit. De fapt nu eu. Era domnul Popa stricat la stomac.

vineri, 5 octombrie 2007

Hei! Tu, cel din masina cu matanii la oglinda!

Mi-as dori sa ajungem la stadiul de avansare tehnica incat sa putem comunica cu alti participanti la trafic in momentul in care ne aflam la volan. Ceva de genul avioanelor, in momentul in care se afla intr-un anume spatiu aerian pot comunica toti intre ei. Asa as vrea sa fie si cu masinile. Nu ca as avea ceva inteligent de impartasit cu alti soferi, dar sunt momente in care simti ca trebuie sa le zici ceva simpatic. Incerci sa fii civilizat, sa iti vezi de treaba ta si apare cate unul care se crede mai destept. Depaseset coloana, pe interzis cel mai indicat, dupa care cu o nesimtire fantastica reintra in rand, dar pe pozitii mult avansate. Trebuie sa recunosc ca nu sunt genul care sa incurajez astfel de comportament cedand locul din fata mea docil. Astazi am vazut asa ceva. O duba de Giurgiu a depasit asa cum se face la ei in judet si a reintrat muult in fata, exact cu o masina in fata mea. Cel din fata i-a dat locul. Asta i-a multumit cu "avaria" si cam asta este. Ei bine, lu' ala i-a multumit, dar eu cu ce ma-am ales? Eu si restul soferilor pana la ala din fata caruia a plecat. Aici ar intra in functiune sistemul de comunicare prin care celui care a depasit i-as da de i-ar veni sa vomite iar aluia de a primit multumiri i-as pune intrebarea fireasca "noi cu ce ne alegem?".
Stau si ma intreb daca sunt intolerant sau corect. La un moment dat am patit ceva asemanator cu o masina care m-a depasit in Bucurestiul nostru stramt, pe contrasens, i-am facut semn cu farurile cand s-a bagat in fata numai ca la semafor s-a dat jos, el mi-a deschis usa si m-a intrebat rastit daca am auzit despre nu stiu ce... violenta nu stiu cum? Mi-a trantit portiera si a plecat in tromba. Nu am inteles daca eu trebuia sa ma simt vizat sau daca el tocmai isi facuse introducerea asupra modului de a sofa. A devenit un sport extrem conducerea unei masini in Bucuresti in ziua de azi.
Are cineva curaj sa mearga cu bicicleta?

A month in a life



Paine - 3,5
Fursecuri - 2
Cartela metrou - 2
Bilete - 2,2
Carrefour - 327
Alimentare card - 200
Carnati - 5,65
Cartofi - 1,5
Mandarina - 1
Reparatii computer - 100
Internet - 40
Varza murata - 8
Ceapa - 2
Margarina - 1,5
Paine - 3,5
Portocale - 22,5
Maioneza - 6
Ceai - 6,5
Crema maini, crema fata, Zymogen - 43,1
Paine - 2,5
Gaze - 165
Paine - 3,5
Benzina - 117
Paine - 4
Legume - 5
Cartofi - 3
Mere - 3
Bilete - 5,5
Paine - 3
Pateuri 4
Doctor - 20
Bilete - 5,5
Cartela metrou - 2
Gogoasa - 2
Marar - 0,5
Cremwursti - 1,6
Lapte - 2,2
Paine - 2,5
Apa - 5,5
Paine - 3,5
Cartof - 1,5
Paine - 3
Iaurt - 3
Cadou **** - 120
Ghete - 300
Manusi - 20
Pudra - 40
Paine - 3
Paine - 3
Patrunjel - 0,5
Restaurant - 90
Paine - 3,5
Carrefour - 261,5
Manusi - 73
Lumina - 97,5
Mancare Sasa - 35
Doctor - 10
Cartofi - 2
Paine - 3
Paine - 3,5
Gaze (iar?!) - 170
Organ screening - 200
Paine - 4,5
Biscuiti, paste si sos - 11,6
Paine - 3,5
Papuci - 55
Iaurt - 0,8
Paine - 3
Cartofi - 1,5
Apa - 0,7
Prajituri - 2,5
Benzina - 120
Aparat foto - 1635
Bilete - 6,6
Cartela metrou - 2
Telefoane - 85
Paine - 3
Ciuperci - 2
Mancare caini - 3
Paste si biscuiti - 2,5
Mancare caini - 27,5
Paine - 3,5
Cartofi - 2
Ceapa si patrunjel - 2
Iaurt - 0,8
Paine - 4
Coronite - 7,5
Nuca - 5
Marar - 1
Carrefour - 221
Paine - 6,5
Varza murata si gogonele - 13
Sfoara - 4
Apa - 4,5
Ceapa - 1
Flori - 20
Parastas - 250
Paine - 4
Capuccino - 3,5
Paine - 2
Mancare Sasa - 50
Paine 3
Bilete - 6,6
Briosa 1
Asigurare - 142
Alimentare card - 200
Esenta rom - 1
Apa si ulei - 7
Paine - 3
Husa aparat foto - 50
Paine - 3
Paine - 7
Cartofi - 4
Marar - 1
Gogosari - 3
Mezeluri - 6
Ciuperci - 2

V-ati plictisit? Eu a trebuit sa dau banii astia...

joi, 27 septembrie 2007

La fel de banal sau intamplari din viata lui Fotrac 02

In mod indubitabil Fotrac este o bruta. Desi din ce in ce mai multi incep sa dea semne de umanitate, curentul general nu il afecteaza. Se simte bine asa. Se simte bine nesimtit. Numai ca el nu isi da seama ca e nesimtit si nici nu stie ca se simte bine nesintit. Asa cum il cunoastem deja pe Fotrac, el s-ar simti bine oricum.
Un gand m-a facut sa il pun intr-o lumina buna . Chiar ii pasa de Amov, care pleaca impreuna cu mama ei, Neitus, din comunitate. Fotrac sensibilizat, vezi Doamne, de suferinta fizica a femeii, se duce dupa ele. Le va fi adus inapoi in comunitate, iar odata cu cele doua il va aduce si pe micul Icum. Toate aceste lucruri le-ar fi facut pe Fotrac sa para a fi cel pe care il asteapta multi sa fie sef. Dar sef ajungi, nu esti numit, iar la momentul asta omul nu are niciun chef sa para bun.
Se duce sa-si faca treaba fara tragere de inima, il ustura picioarele si este multumit. Ar mai fi ceva. Un lucru nu-i da pace, insa. I s-a umflat burta iar matele par sa se rascoale. A stiut ca mancarea era alterata. Chiar cand sa muste prima inghititura din bucata aia de carne a indepartat cu un gest absent 3 furnici uriase care credeau ca masa era pregatita pentru ele. Fotrac stia ca are stomacul la fel de gros ca si obrazul si nici un momemnt nu s-ar fi gandit, daca ar fi fost capabil de asa ceva, ca numai dupa putin timp intreg matul lui gros va contine atatea gaze incat ar fi putut sa lumineze o seara intreaga vecinatatea. Desigur ca Fotrac nu stia ce e aia mat gros asa ca se uita nedumerit la burta cu piele intinsa, care semana cu un buhai. Din cand in cand mersul lui avea ceva caraghios, incerca sa rostogoleasca pe picior in jos vanturile pe care nu se sfia sa le lase in urma. Colegul care mergea in spate nici el nu se sfia sa le preia in plin, pentru ca, nu e asa?, in comunitatea lui Fotrac gesturile naturale au reactii pe masura. Un lucru nu a sesizat nimeni - faptul ca respiratia colegului, care se numea Vazorg, devenise mai sacadata iar ochii ii iesiserea putin din orbite. Asa de natural era Fotrac... Nu va mai spun ca Vazorg era genul de om care daca ar fi stiut engleza si ar fi avut un tricou, plus multe altele, si-ar fi scris pe piept I LOVE MY JOB. Dar cum despre engleza nici nu putea fi vorba cat nici despre tricou, omul se multumea sa zambeasca tamp, un gest destul de la moda, deci care trecea neobservat.
Nu sunt genul care sa exagereze, as fi putut sa scriu ca in urma lui Fotrac se ofilea iarba si cadeau frunzele. Nu este asa. Singurele fire de iarba care aveau de suferit erau cele pe care coloana le calca in picioare. Iar despre frunze... ei bine Fotrac chiar avusese niste crampe urate. Si nu ca l-ar fi dat pe Fotrac civilizatia afara, ca de altfel pe nici unul dintre tovarasii sai, dar totusi, e jenant. Te jeneaza la mers. Cum nu despre virtuti discutam aici, sarim peste ce, cum si cat au muncit. Important e ca au facut-o. Rezultatele erau bune si cu cat rezultatele erau mai bune cu atat mai greu era drumul la intoarcere. Era din ce in ce mai evident ca munca nu era pentru Fotrac precum si faptul ca inca era chinuit de anumite probleme. Deja se deshidratase iar la un moment dat, asa cum mergea el impleticindu-se, asta si din cauza basicilor din talpi, a avut senzatia ca vede un porc mistret. Chiar asa si era, de fapt. Fotrac vedea un porc mistret. Cum nu mai vazuse niciodata un porc mistrt nu stia ca e porc mistrea si a trecut mai departe. Ii fusese atat de rau ca nici nu a avut timp sa se gandeasca la Sepreh. Nu avusese timp pentru ca fusese ocupat, iar ganditul... ma rog. Dupa cum stim nu de putere ducea lipsa Fotrac, dar asa ceva nici ca mai patise.
Totul merge spre bine. Erau aproape de casa, frunzele isi facusera treaba, Fotrac la fel, iar noaptea putea sa il ajute. Pana la urma a fost o zi buna. Cand nu se intampla nimic e bine, deci Fotrac trebuia sa isi gaseasca loc sa doarma.

luni, 24 septembrie 2007

Limba

Ma intreb daca limba, adica ceea ce in engleza se cheama LANGUAGE, este cea care se incolaceste pe populatie sau este invers, forma si maleabilitatea vin de la popor. De exemplu noi suntem un popor de nesimtiti. Este posibil sa fim asa pentru ca ne-a permis limba sau noi am adus limba la stadiul asta? Asa cum stim si o populatie dar si limba pe care o vorbeste aceasta populatie, evolueaza. Cine pe cine a influentat. Cred ca daca aveam o limba cu mai putine intelesuri eram si noi mai civilizati. NU mai erau atatea intelesuri astfel incat fiecare sa plece acasa cu ce a vrut el sa inteleaga, adica cu ce ii convenea. Daca nu ai de unde sa alegi te multumesti cu ce ai, iar la un moment dat chiar apreciezi. Deci daca limba a fost asa alambicata mereu e clar ca nici poporul nu a fost mai altfel decat il vedem azi.
Ci cateva zile in urma am spus cuiva ca ca am cunoscut pe cutare si a inteles cu totul si cu toatul altceva. Eu ma refeream ca stiam cateva chestii despre persoana si mai poti spune ca v-ati vazut undeva, o data. Acum tot ce sper este ca nu a inteles ceva ce chiar m-ar deranja. Poti sa cunoasti pe cineva ca si coleg, ca om, ca prieten (poti si sa nu-l cunosti) dar il poti cunoaste si din punct de vedere sexual. In cazul asta trebuie sa fii cu mare bagare de seama, in cazul meu spunand ca l-am cunoscut pe ala. De la un lucru nevinovat se poate ajunge departe. Cum se zice in limab romana sa faci din tantar armasar. Este posibil ca un pasionat cu bani, nu va ganditi la Gigi Becali, el doar are bani, sa incerce o asemenea combinatie genetica. Problema va fi la locomotie: armasar cu picioare de tantar sau picioare de cal cu aripi de tantar. Oricum ar fi e clar te bazaie nasol. Bazaie? Adica plange?

duminică, 23 septembrie 2007

Vreau sa ma intrebati asa: Si ce-i cu asta? sau intamplari din viata lui Fotrac 01

Soarele patrunde brusc printre crapaturile peretilor. Ca un cutit rosu o raza zgandare pleoapa lui Fotrac. Incearca sa se intoarca pe partea cealalta dar realizeaza ca partea cealalta este ocupata. Femeia lui este gravida. Ea ocupa partea cealalta.Intamplarea face ca el sa se afle in acelasi culcus cu ea. Aici l-a prins noaptea. Ar vrea sa mai stea putin si incearca sa-si traga un colt de blana peste mijloc. Toti au blana. Nu inseamna ca sunt mai avuti. Nici macar nu stie daca altii sunt mai avuti, deci nici nu-l intereseaza. Cei cinci metri patrati de blana, despre care el nu are nici cel mai mic habar ca sunt cinci metri patrati, sunt inghesuiti pe femeia lui, Amov. Numai ploaia aia cu bulbuci si tunetele violente l-au tinut alaturi de ea. Nu ca ar fi fost impresionat de urletele ei de groaza sau de faptul ca Amov este gravida, dar, fara sa aiba motiv sa marturiseasca, pentru ca pe nimeni nu interesa, si lui ii era teama de furia naturii. Sudoarea isi facuse loc printre sprancenele arcade si ii ajunsese pe fata barboasa. Nu a mancat, nu a dat nicio atentie in jur ci s-a ghemuit in culcus. Stia ca a doua zi va fi o zi frumoasa. Norii rosii de la apus, instinctele si mirosul nu il inselau.
Si chiar asa era. O zi frumoasa. O zi perfecta. Un lucru il supara insa. Stia ca azi e zi de lucru. Nu muncea in fiecare zi pentru ca atunci cand o facea, el si companionii lui reuseau sa agoniseasca destul ca sa o duca binisor, ba chiar bine, o vreme. In mod normal azi nu s-ar fi dus, lui ii ajungeau si resturile putin alterate, dar langa el era bestia asta, Amov, insarcinata si mereu infometata, cea mai periculoasa combinatie. Macar de ochii celorlalti trebuia sa fie un exemplu. Daca se trezea si nu avea ce sa infulece era vai de el. Tipete, urlete, gesturi violente, imbranceli si scuipaturi aveau sa se abata asupra lui. Nu ca de obicei se sfia sa riposteze, dar de data asta intreaga comunitate ar fi sarit pe el, in frunte cu rudele femeii. Iar foamea e mai puternica decat obisnuinta. Deci sa o bata era exclus. Chiar si el, ditamai namila, ezita sa o supere pe Amov cu ceva. Putea chiar sa ii fie fatal.
A intuit ca e mai bine sa plece si s-a ridicat. Intr-un colt a gasit niste apa. Si-a potolit setea, si-a luat ustensilele de langa locul in care dormise si a iesit. Ceilalti erau aproape toti la locul de intalnire. Nimeni nu astepta pe nimeni. Pur si simplu plecau in momentul in care simteau ca numarul lor ii face destul de puternici. Cu el parea ca echipa e completa pentru ca bruta aia de Sepreh, cu un gest scurt si un zgomot prelung, a anuntat plecarea. L-a privit cu ura pe parosul de Sepreh. Privirile si le-a infipt in ceafa lui iar degetele s-au strans pumn. Nu putea sa uite ca data trecuta l-a facut de ras tipand la el si dand din maini incat, la un moment dat, s-a temut sa nu fie scos nu numai din echipa ci din intreaga comunitate. Si pentru ce? Pentru ca a adormit exact atunci cand era mai mare nevoie de el. Pana si cei mai slabi au ranjit la el cand Sepreh il punea la punct. Acum toti sunt supusi sefului si ii tin isonul. Nimeni nu a parut deranjat de faptul ca acum 2 anotimpuri,exact in timpul lucrului, Sepreh a gasit de cuviinta sa se impreunezecu Amaez, desi aceasta nu facea parte din comunitatea lor. Femei ca ea nu fac parte din nicio comunitate. Pozitia lui Sepreh ii permitea sa aiba orice femeie dorea. Asa sunt sefii, lor li se permite orice. Poate cineva sa il atentioneze pe Sepreh? Nu prea. Iar cei care au indraznit sa o faca au murit de foame. Ei ca ei, dar nici pe cei din familiile lor nu iti mai era permis sa ii ajuti. Fatrac a strans coada in palme, si-a reprimat un muget de furie si a pornit la lucru.
Singura chestie care il linistea era faptul ca stia ca daca ziua asta va fi buna, apoi, cel putin pentru cateva rasaritui, va fi lasat in pace. Va putea sa leneveasca, sa se impreuneze cu cine vrea, sa zaca la soare si sa mestece planul care sa il puna pe Sepreh cu botul pe labe. Nici macar fata boccie a femeii lui, Amov, nu va mai fi nevoit sa o vada. Ba poate chiar o sa fete. S-ar bucura sa faca baiat. Ar da un mare noroc peste el. In cateva ierni putea sa il duca sa invete sa munceasca si nu peste multa vreme, cu un asemenea ajutor se va putea deda huzurului. Numai sa stea parul pe el. Desi nu muncea mult nici el nici nimeni, prefera sa stea. Trebuie sa faci greseli prea mari ca sa nu ai ce manca, iar el desi nu era printre cei destepti, avea o forta uriasa, iar echipa avea nevoie de el. In plus, era viclean.
Deja mergea de ceva vreme, soarele se mai ridicase putin si devenise mai palid si mai puternic, iar pe el il frigeau talpile. E clar, trebuie sa faca ceva. Si cretinul asta de Sepreh...

luni, 17 septembrie 2007

Teoctist, sau despre morti numai de bine

Am asistat plin de uimire la noul show mediatic oferit pe gratis milioanelor de credinciosi. Credinciosi in viata de vedeta. Moartea lui Teoctist a picat ca o pleasca pe capul posturilor teve si nu numai. Codul rosu era istorie, cel galben e prea palid, neinteresant, Basescu isi dospea gusa, dar noi nu stiam, ce s-o mai lungim, vacanta. Si iata ca in absenta soferului sau, Teoctist le face safteaua si da ortul popii. Da, stiu, a trecut de ceva vreme, deja miroase a frunza uscata, deja avem un nou patriarh, sau cum se numeste, iar eu ma trezesc sa rascolesc trecutul. In definitiv e la moda iar pe mine m-a oripilat tot ce am vazut. Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca a venit un prieten la mine si cum nu ne-am mai vazut de ceva vreme, trebuia sa dezbatem si noi. Iar cand vine vorba de morti... Nu mai aduc in discutie faptul ca domnul sofer, ranit in ... ceva, se tanguia prin ziare ca preafericitul a murit cu zile la cei peste 90 de ani. Nu discut nici despre bunavointa care i-a lovit pe "patriarhabili" si grija pe care o aratu pentru enoriasi, pe mine ma intereseaza chivutele alea care au venit echipate crestineste la capataiul celui care ne-a calauzit prin intuneric - nu puteau sa isi lase acasa basmaua din dotare dar nici sacosa de panza pe care, cu smerenie, o tineau pe brat. Am ramas mut de uimire la declaraia facuta de una mai cu carte, purtatorul de cuvant al intregii suflari de precupete: "noi cu cine ramanem?". Asta a pus capac. Ma intrebam care era diferenta dintre ele si salbaticii din Tahiti care erau pur si simplu disperati in momentul in care Gaugain si-a gasit sfarsitul. Nu am putut sa trec cu vederea ca desi rupte de durere si cu suspinul in gatlej, totusi au gasit o farama de putere ca sa ii snopeasca pe jandarmi, sa darame gardurile si sa faca un sprint pana la cosciug. Asta este ceea ce numesc sa iti faci intrarea in lumea buna. Adica numai Basescu sa pupe poala popii in timp ce fotografii nu isi mai gasesc locul pentru a surprinde cea mai buna poziite in cea mai buna lumina?
Si ca sa inchei la fel de confuz si de lipsit de inspirati, ma intreb daca pentru domnul Arapasu, AKA Teoctist, lumina venea de sus sau de la rasarit.

Prin 1988 eram de Pasti la o biserica iar preotul paroh de acolo a adresat o ruga Celui de sus ca sa o auzim si noi si altii - sa ne rugam pentru cei care conduc tara. Ce-i drept ii cam pomeneam in rugaciunile mele. Saracii...