Noua senzatie de prospetime (aia adevarata)

Incercam ceva fresh. Lasam gateala si sosurile, maioneza si friptura si salivam la ce ne da natura. Am citit odata in Jurnalul lui Eliade ca se afla in India intr-o camera ce beneficia de foarte multa lumina si care avea perdele verzi. Senzatia lui era ca se gaseste intr-o boaba de strugure. Cred ca astia erau strugurii. Niciunde nu am citit o descriere mai buna pentru o camera cu aer proaspat. Desi in India, cred e, doar mortii din Gange sunt proaspeti.
Portocale se gasesc si acum, dar pentru asemena capsuni mai trebuie sa asteptati.

Marea asfaltare

Nimic nu scapa in fata furiei dezlantuite de catre utilajele de asfaltat. Iar acolo unde acestea nu incap se labarteaza prostia omului. Am vazut din mers (mergeam cu masina) acest colac de cablu sprijinit de gard. Am vazut ca nu este complet si prima impresie a fost ca e asezat intr-o gaura. A doua zi am incetinit putin si m-am uitat ceva mai atent, atat cat o poti face cand conduci pe Floreasca cu 5km/ h atat cat au spus specialistii ca e viteza medie in Bucuresti. Nu am mai avut niciun dubiu, colacul era asfaltat, iar imaginea trebuia imortalizata.
Orice s-ar spune cei care il regreta pe Tepes pot rasufla usurati. NU mai sunt tiganii hoti de cablui. Manglitorii amatori de chilipiruri sau de-o tuica pe 10 kile de sarma sunt si ei linistiti. In tara Romaneasca nu se mai fura. Un uituc a lasat la raspantie cablul iar muncitorii de la drumuri si-au scos basca din cap, s-au scarpinat pe crestete, si-au pus basca la loc luminati si au zis ca cel care l-a lasat se va intoarce. Dar pana atunci ei si-au facut repede si bine treaba pentru care sunt platiti. Daca cineva recunoaste cablul ca fiind al lui il poate gasi la intersectia Floreasca cu Mircea Eliade, dupa ce treceti de Spring Time. E in sectorul 1.
Muncitorii care au facut acest lucru merita cel putin un premiu. Unul, si cel mai important, ar fi pentru prostie.