Flatulici

Cunoscatorii si-au dat seama imediat ca este vorba despe Tatulici. Ma uitam astazi pe Evenimentul Zilei, mai mult sa vad daca sunt stiri despre un subiect care ma interesa - demolarea Arenelor de tenis Progresul. Nu erau, evident. Dar era un interviu cu Cristina Bota, cuoscutul Gorn Star al televiziunii nationale, cea care a reusit sa se faca remarcata in mai putin de 2 ore pe zi cat era program. Despre casete private nu avem informatii. Nu ea m-a impresionat in mod deosebit, nici macar interviul pe care nu l-am citit, ci doar o parte a interviului, pe care am citit-o. Am vazut un subtitlu ceva cu Nicusor de Ceausescu precum si un nume urat - Tatulici. Iata ce zice distinsa duduie:

ZVONURI

„Noi nu ieşeam cu Nicu Ceauşescu“

Au existat zvonuri că v-a curtat însuşi Nicu Ceauşescu…
Nuuu. (râde). Delia Budeanu era foarte frumoasă, poate pe ea. Noi nu ieşeam nicăieri, nu pierdeam serile, nu ne întâlneam cu Nicu Ceauşescu sau cu cei din grupul lui. Într-adevăr, aveam colegi operatori, redactori, Tatulici sau alţii, care erau în gaşca lui,span> însă noi nu. Noi aveam familii, copii mici, probleme…

Apăreaţi la televizor. Eraţi privită ca o vedetă?
Unii le considerau vedete pe crainice, însă eu nu m-am simţit aşa niciodată. E drept, oamenii mă opreau uneori pe stradă, să-mi ceară autografe, sau mă lăsau să trec în faţă, la o coadă, însă eu mă jenam foarte tare. Acum poate n-aş mai face la fel.

DECIZII

„Am vrut să mă opresc la timp“span>

Aţi trăit Revoluţia în direct, chiar la televiziune…
Pe 16 decembrie 1989 eram cu băieţii mei, la munte. Apăruseră deja primele anuţuri că totul a început să se clatine. Mi-am lăsat copiii acolo şi am venit la televiziune. Am ajuns foarte greu, pentru că oamenii nu ne lăsau să trecem şi trebuia să dăm explicaţii. Până la urmă am intrat în televiziune, însă colegi de-ai mei de la Actualităţi au avut probleme mari cu cei din stradă, pentru că erau percepuţi ca fiind oamenii lui Ceauşescu. Am stat tot timpul în studiouri… zi şi noapte. I-am văzut pe mulţi dintre colegii mei metamorfozându-se, în zilele acelea, schimbându-se din răi în buni.

Unii au dispărut şi nu s-a mai ştiut nimic despre ei, iar alţii, care erau erau prieteni cu Nicu Ceauşescu, l-au scuipat şi nu l-au mai recunoscut. Am văzut comunişti convinşi care nu mai ştiau ce înseamnă comunismul, secretari de partid care acum deveniseră vajnici luptători pe baricade… Erau ca nişte cameleoni aproape toţi şi nu ştiai în cine să ai încredere, nu ştiai ce urmează să se întâmple. Dar am rămas acolo, în televiziune. N-am cerut niciodată un certificat de revoluţionar, pentru că nu mi s-a părut că am făcut ceva special. Nu am avut niciun fel de pretenţie.

Va aduceti aminte cand l-au adus pe Nicusor la televiziune in zilele alea? Cine i-a tras o flegma intre ochi scapand si o bucata de plaman, atat de tare se scremuse? Tatulici! Acum, daca dati pe Realitatea teve si aveti nesansa sa il vedeti pe tip si daca mai si insistati sa il urmariti ati putea sa credeti ca vorbeste vreun mucenic sau ceva, asa de doct, impaciuitor si calm este specimenul. Este scarbit de minciuna, de fatarnici si de nesimtire. Ma intreb cum se suporta?

112 - alo, accident rutier minor. ..

... asa, si?
Cam asta ar putea fi raspunsul la care sa te astepti. Si pe buna dreptate. Omul de la celalalt capat (nici macar al firului, pentru ca "suntem digitalizati", cum spunea Tatulici) e si el plictisit. Daca la tine e luni aceeasi zi e si la el. Daca tu te gandesti la week end sa stii ca nici el nu mai are chef de munca. Si il mai aia si tu la cap cu telefoane. Putina decenta...
Despre ce vorbeste lumea in ultimele zile? Daca Elodia nu a aparut in schimb am aflat ca a omorat-o (mediatic) Orban. Ce daca vine Craciunul? Si la anul vine. Dar Orban da cu batu in balta numai anul asta. Nu ne putem baza pe alte chestii ce se pot intampla. Daca nu mai face? Daca la anul chiar trebuie sa acultam numai colinde? Doamne fereste! Imi dau si eu cu o mica parere: probabil ca era baut (nu beat) motiv pentru care a sunat la 112, sau a cerut sa se sune. Pe jumatate fapta era recunoscuta. Alcoolul sta ceva mai mult in sange, dar la telefon nu vine damf. De lovit nu cred sa o fi lovit-o. Varianta cu intelegerea financiara nu e ilegala, dar e imorala si devine de neiertat in cazul in care esti prins cu minciuna, mai ales din pozitia de ministru. Ar fi trebuit sa dea prea multi bani ca sa inchida gura celor stransi ca la balci (era unul acolo care poza de aveai impresia ca e in parcul de distractii). Iar intelegerea cu fata, sau familia - in cat timp cazi de acord asupra unei sume? Ala din Matiz avea si el tot dreptul din lume la o suma.Iar daca nu era singur nu cred ca impartea si plusa Orban. Iar daca se tagartea cu aia, pe masura ce trecea timpul mai veneau si alti interesati. Mai ca imi pare rau ca nu eram acolo, pentru ca nu imi stricau cateva mii de euro la final de an, desi, slava Domnului, ma bucur pentru ce am. Restul il cunoastem cu varf si indesat de la Robert Turcescu, acest Godfroy de Bouillon al televiziunilor.
In alta ordine de idei ce invataminte mai tragem (iar): asemenea tuturor cazurilor de disputa publica cu iz politic se vede ca legea este proasta. Asa a fost si cu suspendarea. Asa e si cu legea referendumului. Asa e si constitutia, proasta. In cazul in care se proceda ca in vest, pentru ca tarifele care ni se percep sunt putin mai mari si noi castigam mult mai putin, era normal ca astia sa isi stranga mana si sa faca schimb de polite de asigurare obligatorie pe care se treceau daunele. Se trecea care e pagubitul si care e vinovatul si basta! Asa au vrut sa faca legiuitorii inca de anul trecut si nu mai fac nici anul asta. In continuare, pentru o tabla indoita, te duci la politie, si daca nu esti un coios stai ca un bou cu orele, asa cum am patit eu de am stat in ianuarie de la 9 dimineata la 17 seara. Inutil sa va zic ca m-am cacat cuburi de gheata. Si eu am sunat atunci la 112 pentru ca masina care m-a lovi nu se mai putea deplasa. Mi-au ras in nas. Da cine te crezi, dom'le? Chiar asa, cine ma cred? Cine sunt eu, as adauga. Tara de cacat.
Am fost martor acum vreo 3 ani la un accident rutier minor intr-o tara occidentala. Ba chiar eram intr-una dintre masini. S-au tras pe dreapta, au umblat in torpedo, au scos cate un carnetel cu foi autocopiative, inseriate, in duble exemplar, s-au invartit vreo 5 minute pe langa masini, au mazgalit ceva, au facut schimb de hartii, si-au spus vreo cateva cuvinte, au ras, s-au suit in masini si au plecat care incotro. Cam asa stau lucrurile. Mai mare dragul...