Ciorba cu Danone.

Niciun patron de fabrica de conserve sau de mezeluri nu isi hraneste copiii cu produsele pe care le fabrica si/sau le ambaleaza. Cica aia micii merita ce-i mai bun si natural.
Cu toate astea in reclamele la mezeluri, conserve, iaurturi, branzeturi sau alte alimente semipreparate si ambalate, protagonistii plini de veselie sunt copiii. Pe felia de paine a micutului cade din cer, tremurand sub greutatea carnurilor apetisante, o felie de salam Victoria. Dimineata tatal pergateste micutului o chifla cu salata si ceafa de porc. Fetita abia silabisete Sssalam Sssassesc. Asa se va face mare. Copiii bat mingea pe strada, iar in burta vitaminele colcaie emanand energie, timp in care mezelarul sef se duce plin de zambet la serviciu.
Cascavalul din cel mai fin lapte are efecte afrodisiace asupra alor mici - ca sa ii intre in gratii, ea ii cere lu' ma-sa sai-i faca sandvici cu cascaval ca al lui, iar el le mananca dupa care o lasa cu trotineta. Asa iubesc barbatii - o lasa sa ii ia vehicolul.
Intr-o bucatarie mobilata ultimul racnet o familie de tarani (adica metlteni) fac ciorba. Copilul se joaca pe jos fara sa aibe cea mai mica grija. Normal, mama lui face ciorba cu smantana de la Danone, care se topeste ca la ma-sa acasa (numai ei i se topeste), iar babratul o chestioneaza. Ce vreti mai domestic de atat? Ce poti sa mai vrei de la viata de familist? Ciorba cu Danone.

Supa de usturoi

De ceva vreme am capatat un obicei culinar nou. Incerc sa mananc mai des si mai diversificat evitand cantitati mai mari, pentru ca mari sunt oricum. Si eu sunt mare. Asa se face ca, atunci cand vin acasa, mananc ceva frugal, ca sa nu mai am asa un apetit hulpav la principala masa a zilei, din pacate dupa ora 21.30. Am cateva plicuri cu supe instant, singurele surogate pe care le mai consum de mai bine de un an, pana s-or termina. Sunt unele cu pregnant gust de usturoi si verzitura, fapt care ma ducea cu gandul si la ciorba de burta. Cum nu fac asa de des ciorba de burta, din diverse motive, unul fiind bibileala pe care o necesita, nu am cum sa ma desfat cu gustul respectiv, la care predomina usturoiul. Sau asa mi se pare mie. Drept pentru care am decis sa imi fac eu o supa de usturoi. Am cautat sa vad daca exista, exista, si am mai imbunatatit-o eu. Asa consider...
Iata ce trebuie sa te asiguri ca ai pentru 2-3 portii:
4 catei mari de usturoi
o lingura de unt
o lingura de ulei masline
1 ou
cateva frunze de ceapa verde (sau patrunjel)
un praf de salvie
un praf de cimbru
o frunza de dafin
o lingura otet
2 felii de cascaval
un paharel de smantana
sare
piper

Untul se pune in cratita si se topeste. Se pune usturoiul zdrobit in piulita ca pentru mujdei. Se lasa cat sa faca schimb de arome. Sa aveti pregatita pe aragaz o oala cu 1 litru de apa fiarta pe care o turnati in cratita cu unt si ustoroi dupa ce acestea s-au combinat vreo 2-3 minute la foc mic. Tot la foc mic sta si supa asta la fiert timp de vreo 25 de minute. Cimbrul, salvia si cu foaia de dafin maruntita se pun intr-o strecuratoare de ceai, d'aia in forma de ou, care are si lantic. O lasati si pe ea sa fiarba. Dupa 25 de minute o scoateti. Se separa albusul de galbenus. Bateti albusul si apoi puneti cate putina zeama de la supa in castron pana il mai diluati iar apoi il turnati in supa ca sa faca un soi de zdrente. Se porcedeaza la fel si cu galbenusul dar pe acesta il amestecati si cu lingura de otet. Dupa ce l-ati subtiat il turnati in supa fierbinte.
Se toaca frunzele de ceapa, sau patrunjelul, si se pun in supa. Se pune sarea si puneti si piper, cat va trebuie, mai dati un mic clocot si cam asta este. In castronul in care o mancati taiati cubulete mici, mici cascavalul. Mai puneti si o lingura de smantana si e buna de halit. Eu ma duc sa imi mai fac 2 portii. Ma gandesc ca e de burta.