Coca Cola

Am auzit ca e buna sa iti speli pneurile pentru o culoare excelenta. Ofera un aspect vizual excelent. Cred ca rotile masinii mele merita si ele sa fie unul din obiectivele coca cola. Obiectivul meu este sa fac rotile frumoase cu coca cola. Ce altceva le-as putea oferi?

Cu cat e masina mai mare...

... cu atat mai nesimtit e ocupantul. Stiu ca se vor supara cei care cred ca au obrazul subtire si pneul lat, dar admit ca acestea fiind exceptii, regula este cea pe care o enunt eu.
E posibil sa fi facut o obsesie din viata in trafic dar este o realitate. Stresul la volan a devenit ceva palbabil ca botezul, nunta sau inmormantarea.
Ieri ma aflam la un semafor de pe Floreasca, semafor care inca functiona, cred ca unicul in aceste moemnte de pe soseaua amintita. Langa mine o magaoaie alba, un Volkswagen, la volan o femeie mica (si rea?). Numarul ceva cu B xx JTI. Adica exact de la compania de tutun cu acelasi nume, JTI. Plec inaintea ei, probabil reactie mai prompta la verde sau am trecut de mai multe ori pe drumul ala. Se supara, se baga inspre mine, ma inghesuie si evident vrea sa treaca in fata mea. Apucatura prosteasca si dinspre mine, normal, dar am ajuns la un stadiu de ura fata de acesti nesimtiti si nesimtite, pentru care un gest de amabilitate si tija de semnalizare sunt ca si oricare alt lucru inutil. Probabil ca asa cum te simti mai in siguranta cu o arma in mana asa te simti mai superior intr-o masina impunatoare. De ce sa dau semnal cand eu am "gip" iar asta e cu o amarata de berlina din '99? Chiar asa, de ce? Femeia cu masina mare nu a vrut sa isi calce pe mandrie sa dea semnal si sa roage amabil, asa ca a calcat pe acceleratie si s-a dus muuult in fata, pe contrasens. Si ce daca poate sa vina unul din fata, aflat pe drumul lui? Ea impune respect. Si ce daca se poate intampla sa se tamponeze? Ea are casco. Si ce daca poate sa o opreasca politistul? Ea e de la JTI. Adica Japan Tobacco Int. Dupa ce ca vand fum mai sunt si aroganti.
Cand te gandesti ca e in masina aia ca sunt unii prosti...

Calare sub situatie...

Chestia asta am scris-o prin luna aprilie cand ne pregateam de referendum, iar saracul Iorgovan, Dumnezeu sa-l ierte, se pregatea sa moara. Nu mi-a fost un personaj simpatic, dar nu i-am dorit niciodata raul.

Raman in continuare la parerea mea ca nu neaparat Basecu e de vina, Tariceanu sau Iliescu. Constitutia care le permite sa faca cam ce vor, mai ales lui Basescu. Si probabil justitia care ii este fata in casa acestui târtan. Deci:

Am ajuns la punctul in care eu cred ca actuala constitutie e si obosita, si violata in mod repetat, si plimbata ca maimuta la pozat de catre tatal ei si mama ei, adica Iorgovan. In mod normal ar trebui sa o schimbam. Prea s-a afisat cu toti aprozaristii. Iar daca tot facem acest efort, Basescu, groparul comunismului, sa puna ca optiune pe biletel, macar ca incercare de reparatie morala, daca vrem ca Romania sa mai fie republica sau sa fie monarhie. Asta pe langa optiunile lui preferate:

VOT UNINOMINAL (SAU NU)
MA VRETI (SAU NU) - EU VA VREAU
ELENA UDREA.

Inainte insa, toate institutiile media sa informeze corect in ce conditii am ajuns ca astazi sa avem presedinte, nu conteaza pe cine, ce a insemnat Monarhia pentru Romania si ce nivel de trai si nivel de democratie au atins tarile din Europa unde exista monarhie constitutionala. In felul asta nu se mai supara nimeni. Regele nu se amesteca in viata politica, nici nu e membru de partid si nici nu se face ca nu este.
Daca vine Videanu si zice ca Tariceanu sa se masoare cu Basescu, de parca sunt la gradinita, grad de inteligenta pe care Videanu nu l-a depasit, nu putem face altceva decat sa ii gasim un combatant acestui Zmarandescu al vietii politice. Sa speram ca la o eventuala confruntare nu va recurge la figura care l-a facut celebru: capul in gura. Dupa 2 ani jumate de guvernare, buna sau rea, este firesc ca oricine ar fi fost prim ministru sa nu mai aiba popularite. Mai ales in comparatie cu Base, cel care nu a ezitat sa isi traga cizme de caucic pe ciolane, nu a ezitat sa se urce din mers in camion la podul ala cu probleme, nu a ezitat sa bea si sa sofeze, nu a ezitat sa ia o sarmaluta cu chivutele din piete de la Iasi cu ocazia zilei de 24 ianuarie, nu a ezitat ca de sarbatori sa isi ajute consoarta la cumparaturi, adica de Craciun a luat tot iaurtul BIFIDUS din Carrefour, de unde trag concluzia ca sunt o familie de cacaciosi sau atat isi permit ei, saracii, de sfanta sarbatoare a nasterii Domnului. Iar acum, de Pasti, a scos din pufoaica, din buzunarul de la piept, un bilet mototolit cu cele necesare unei familii modeste dar decente din Romania - un ousor, un cozonac, o ciorbita de miel, putin drob, un vinisor rosu si vreo 3 procente. Eu astept cu interes sa se prezinte la dat zapada sau, de ce nu, la mine in curte, ca la un moment dat mi s-a infundat canalul. De la atata Basescu te cred si eu...

Indiana Jones se caca?

Prin anul 2000 eram angajat la o mare companie media. Toate bune si frumoase la inceput, pana cand a disparut hartia de veceu de la baie. Conform tratatelor in acest moment incepe declinul firmei. Vrei sa vezi daca isi iau salariul la timp? Du-te si te pisa! Vrei sa stii daca se dau bonuri de masa? Te speli pe maini. Numai ca, in ciuda tratatelor, marele barbat care vedea de companie a inaugurat cu fast o toaleta de toata frumusetea, in sediul in care ma gaseam si eu. Ce sa mai... era in contrast total cu restul cladirii. Vorba cuiva, mai mult pe la veceu se statea. La pisoar aveam oglida si in fata si in spate. In caz ca... ma rog. Un singur neajuns, ma gandesc eu, exista: peretele despartitor de sexe era mai scurt decat mi-as fi dorit. Initial legatura a fost de natura olfactiva. Celalat simt s-a trezit ceva mai tarziu, oripilat.
Aveam acolo o colega de cladire, putin cam sarita de pe fix, care mi-a facut o marturisire. Ii spusese fetitei ei despre mine, numindu-ma... Indiana Jones. Nu stiu de unde si pana unde, dar asa imi spunea. Probabil ca fetita era un soi de refulare pentru gandurile ei. Nu vreau sa zic fantezii, pentru ca sunt modest si nici nu mi se pare ca seman cu Indy, mai mult decat oricare alt magar cu coada in faţa.
Azi asa, maine... Ma duc la closetul cu pricina. Din diverse motive de boli venerice ce se pot aciua evit pisoarele, asa ca parchez la clasicul WC. Nici nu apuc sa inchid usa dupa mine ca o avalansa de basini si parturi, care mai de care mai umede si mai pleznite, navaleste prin spatiul ramas liber pe sus. Indiana se intreaba: de unde sa vina? De la femei? Neeeeeaaah... ! Cred ca am un vecin care sufera. Si iar avalansa intrerupta de cate un rahat concret, urmat de pleosc! Ma pis si plec, normal. Ma spal pe maini si ies. Cu cine credeti ca dau nas in nas la usa, pe dinafara? Cu femeia al carei erou eram. In urmatoarele 5 secunde Indiana Jones a palit, i-a cazut biciul din mana si isi dorea ca palaria sa se faca mare si sa-l acopere. Scarbita, blonda cu radacini negre si cu tenul lucios, a inchis usa si mi-a intors spatele, cu buzele stranse de dispret. Am omorat un mit. De fapt nu eu. Era domnul Popa stricat la stomac.

Hei! Tu, cel din masina cu matanii la oglinda!

Mi-as dori sa ajungem la stadiul de avansare tehnica incat sa putem comunica cu alti participanti la trafic in momentul in care ne aflam la volan. Ceva de genul avioanelor, in momentul in care se afla intr-un anume spatiu aerian pot comunica toti intre ei. Asa as vrea sa fie si cu masinile. Nu ca as avea ceva inteligent de impartasit cu alti soferi, dar sunt momente in care simti ca trebuie sa le zici ceva simpatic. Incerci sa fii civilizat, sa iti vezi de treaba ta si apare cate unul care se crede mai destept. Depaseset coloana, pe interzis cel mai indicat, dupa care cu o nesimtire fantastica reintra in rand, dar pe pozitii mult avansate. Trebuie sa recunosc ca nu sunt genul care sa incurajez astfel de comportament cedand locul din fata mea docil. Astazi am vazut asa ceva. O duba de Giurgiu a depasit asa cum se face la ei in judet si a reintrat muult in fata, exact cu o masina in fata mea. Cel din fata i-a dat locul. Asta i-a multumit cu "avaria" si cam asta este. Ei bine, lu' ala i-a multumit, dar eu cu ce ma-am ales? Eu si restul soferilor pana la ala din fata caruia a plecat. Aici ar intra in functiune sistemul de comunicare prin care celui care a depasit i-as da de i-ar veni sa vomite iar aluia de a primit multumiri i-as pune intrebarea fireasca "noi cu ce ne alegem?".
Stau si ma intreb daca sunt intolerant sau corect. La un moment dat am patit ceva asemanator cu o masina care m-a depasit in Bucurestiul nostru stramt, pe contrasens, i-am facut semn cu farurile cand s-a bagat in fata numai ca la semafor s-a dat jos, el mi-a deschis usa si m-a intrebat rastit daca am auzit despre nu stiu ce... violenta nu stiu cum? Mi-a trantit portiera si a plecat in tromba. Nu am inteles daca eu trebuia sa ma simt vizat sau daca el tocmai isi facuse introducerea asupra modului de a sofa. A devenit un sport extrem conducerea unei masini in Bucuresti in ziua de azi.
Are cineva curaj sa mearga cu bicicleta?

A month in a life

Paine - 3,5
Fursecuri - 2
Cartela metrou - 2
Bilete - 2,2
Carrefour - 327
Alimentare card - 200
Carnati - 5,65
Cartofi - 1,5
Mandarina - 1
Reparatii computer - 100
Internet - 40
Varza murata - 8
Ceapa - 2
Margarina - 1,5
Paine - 3,5
Portocale - 22,5
Maioneza - 6
Ceai - 6,5
Crema maini, crema fata, Zymogen - 43,1
Paine - 2,5
Gaze - 165
Paine - 3,5
Benzina - 117
Paine - 4
Legume - 5
Cartofi - 3
Mere - 3
Bilete - 5,5
Paine - 3
Pateuri 4
Doctor - 20
Bilete - 5,5
Cartela metrou - 2
Gogoasa - 2
Marar - 0,5
Cremwursti - 1,6
Lapte - 2,2
Paine - 2,5
Apa - 5,5
Paine - 3,5
Cartof - 1,5
Paine - 3
Iaurt - 3
Cadou **** - 120
Ghete - 300
Manusi - 20
Pudra - 40
Paine - 3
Paine - 3
Patrunjel - 0,5
Restaurant - 90
Paine - 3,5
Carrefour - 261,5
Manusi - 73
Lumina - 97,5
Mancare Sasa - 35
Doctor - 10
Cartofi - 2
Paine - 3
Paine - 3,5
Gaze (iar?!) - 170
Organ screening - 200
Paine - 4,5
Biscuiti, paste si sos - 11,6
Paine - 3,5
Papuci - 55
Iaurt - 0,8
Paine - 3
Cartofi - 1,5
Apa - 0,7
Prajituri - 2,5
Benzina - 120
Aparat foto - 1635
Bilete - 6,6
Cartela metrou - 2
Telefoane - 85
Paine - 3
Ciuperci - 2
Mancare caini - 3
Paste si biscuiti - 2,5
Mancare caini - 27,5
Paine - 3,5
Cartofi - 2
Ceapa si patrunjel - 2
Iaurt - 0,8
Paine - 4
Coronite - 7,5
Nuca - 5
Marar - 1
Carrefour - 221
Paine - 6,5
Varza murata si gogonele - 13
Sfoara - 4
Apa - 4,5
Ceapa - 1
Flori - 20
Parastas - 250
Paine - 4
Capuccino - 3,5
Paine - 2
Mancare Sasa - 50
Paine 3
Bilete - 6,6
Briosa 1
Asigurare - 142
Alimentare card - 200
Esenta rom - 1
Apa si ulei - 7
Paine - 3
Husa aparat foto - 50
Paine - 3
Paine - 7
Cartofi - 4
Marar - 1
Gogosari - 3
Mezeluri - 6
Ciuperci - 2

V-ati plictisit? Eu a trebuit sa dau banii astia...

La fel de banal sau intamplari din viata lui Fotrac 02

In mod indubitabil Fotrac este o bruta. Desi din ce in ce mai multi incep sa dea semne de umanitate, curentul general nu il afecteaza. Se simte bine asa. Se simte bine nesimtit. Numai ca el nu isi da seama ca e nesimtit si nici nu stie ca se simte bine nesintit. Asa cum il cunoastem deja pe Fotrac, el s-ar simti bine oricum.
Un gand m-a facut sa il pun intr-o lumina buna . Chiar ii pasa de Amov, care pleaca impreuna cu mama ei, Neitus, din comunitate. Fotrac sensibilizat, vezi Doamne, de suferinta fizica a femeii, se duce dupa ele. Le va fi adus inapoi in comunitate, iar odata cu cele doua il va aduce si pe micul Icum. Toate aceste lucruri le-ar fi facut pe Fotrac sa para a fi cel pe care il asteapta multi sa fie sef. Dar sef ajungi, nu esti numit, iar la momentul asta omul nu are niciun chef sa para bun.
Se duce sa-si faca treaba fara tragere de inima, il ustura picioarele si este multumit. Ar mai fi ceva. Un lucru nu-i da pace, insa. I s-a umflat burta iar matele par sa se rascoale. A stiut ca mancarea era alterata. Chiar cand sa muste prima inghititura din bucata aia de carne a indepartat cu un gest absent 3 furnici uriase care credeau ca masa era pregatita pentru ele. Fotrac stia ca are stomacul la fel de gros ca si obrazul si nici un momemnt nu s-ar fi gandit, daca ar fi fost capabil de asa ceva, ca numai dupa putin timp intreg matul lui gros va contine atatea gaze incat ar fi putut sa lumineze o seara intreaga vecinatatea. Desigur ca Fotrac nu stia ce e aia mat gros asa ca se uita nedumerit la burta cu piele intinsa, care semana cu un buhai. Din cand in cand mersul lui avea ceva caraghios, incerca sa rostogoleasca pe picior in jos vanturile pe care nu se sfia sa le lase in urma. Colegul care mergea in spate nici el nu se sfia sa le preia in plin, pentru ca, nu e asa?, in comunitatea lui Fotrac gesturile naturale au reactii pe masura. Un lucru nu a sesizat nimeni - faptul ca respiratia colegului, care se numea Vazorg, devenise mai sacadata iar ochii ii iesiserea putin din orbite. Asa de natural era Fotrac... Nu va mai spun ca Vazorg era genul de om care daca ar fi stiut engleza si ar fi avut un tricou, plus multe altele, si-ar fi scris pe piept I LOVE MY JOB. Dar cum despre engleza nici nu putea fi vorba cat nici despre tricou, omul se multumea sa zambeasca tamp, un gest destul de la moda, deci care trecea neobservat.
Nu sunt genul care sa exagereze, as fi putut sa scriu ca in urma lui Fotrac se ofilea iarba si cadeau frunzele. Nu este asa. Singurele fire de iarba care aveau de suferit erau cele pe care coloana le calca in picioare. Iar despre frunze... ei bine Fotrac chiar avusese niste crampe urate. Si nu ca l-ar fi dat pe Fotrac civilizatia afara, ca de altfel pe nici unul dintre tovarasii sai, dar totusi, e jenant. Te jeneaza la mers. Cum nu despre virtuti discutam aici, sarim peste ce, cum si cat au muncit. Important e ca au facut-o. Rezultatele erau bune si cu cat rezultatele erau mai bune cu atat mai greu era drumul la intoarcere. Era din ce in ce mai evident ca munca nu era pentru Fotrac precum si faptul ca inca era chinuit de anumite probleme. Deja se deshidratase iar la un moment dat, asa cum mergea el impleticindu-se, asta si din cauza basicilor din talpi, a avut senzatia ca vede un porc mistret. Chiar asa si era, de fapt. Fotrac vedea un porc mistret. Cum nu mai vazuse niciodata un porc mistrt nu stia ca e porc mistrea si a trecut mai departe. Ii fusese atat de rau ca nici nu a avut timp sa se gandeasca la Sepreh. Nu avusese timp pentru ca fusese ocupat, iar ganditul... ma rog. Dupa cum stim nu de putere ducea lipsa Fotrac, dar asa ceva nici ca mai patise.
Totul merge spre bine. Erau aproape de casa, frunzele isi facusera treaba, Fotrac la fel, iar noaptea putea sa il ajute. Pana la urma a fost o zi buna. Cand nu se intampla nimic e bine, deci Fotrac trebuia sa isi gaseasca loc sa doarma.

Limba

Ma intreb daca limba, adica ceea ce in engleza se cheama LANGUAGE, este cea care se incolaceste pe populatie sau este invers, forma si maleabilitatea vin de la popor. De exemplu noi suntem un popor de nesimtiti. Este posibil sa fim asa pentru ca ne-a permis limba sau noi am adus limba la stadiul asta? Asa cum stim si o populatie dar si limba pe care o vorbeste aceasta populatie, evolueaza. Cine pe cine a influentat. Cred ca daca aveam o limba cu mai putine intelesuri eram si noi mai civilizati. NU mai erau atatea intelesuri astfel incat fiecare sa plece acasa cu ce a vrut el sa inteleaga, adica cu ce ii convenea. Daca nu ai de unde sa alegi te multumesti cu ce ai, iar la un moment dat chiar apreciezi. Deci daca limba a fost asa alambicata mereu e clar ca nici poporul nu a fost mai altfel decat il vedem azi.
Ci cateva zile in urma am spus cuiva ca ca am cunoscut pe cutare si a inteles cu totul si cu toatul altceva. Eu ma refeream ca stiam cateva chestii despre persoana si mai poti spune ca v-ati vazut undeva, o data. Acum tot ce sper este ca nu a inteles ceva ce chiar m-ar deranja. Poti sa cunoasti pe cineva ca si coleg, ca om, ca prieten (poti si sa nu-l cunosti) dar il poti cunoaste si din punct de vedere sexual. In cazul asta trebuie sa fii cu mare bagare de seama, in cazul meu spunand ca l-am cunoscut pe ala. De la un lucru nevinovat se poate ajunge departe. Cum se zice in limab romana sa faci din tantar armasar. Este posibil ca un pasionat cu bani, nu va ganditi la Gigi Becali, el doar are bani, sa incerce o asemenea combinatie genetica. Problema va fi la locomotie: armasar cu picioare de tantar sau picioare de cal cu aripi de tantar. Oricum ar fi e clar te bazaie nasol. Bazaie? Adica plange?

Vreau sa ma intrebati asa: Si ce-i cu asta? sau intamplari din viata lui Fotrac 01

Soarele patrunde brusc printre crapaturile peretilor. Ca un cutit rosu o raza zgandare pleoapa lui Fotrac. Incearca sa se intoarca pe partea cealalta dar realizeaza ca partea cealalta este ocupata. Femeia lui este gravida. Ea ocupa partea cealalta.Intamplarea face ca el sa se afle in acelasi culcus cu ea. Aici l-a prins noaptea. Ar vrea sa mai stea putin si incearca sa-si traga un colt de blana peste mijloc. Toti au blana. Nu inseamna ca sunt mai avuti. Nici macar nu stie daca altii sunt mai avuti, deci nici nu-l intereseaza. Cei cinci metri patrati de blana, despre care el nu are nici cel mai mic habar ca sunt cinci metri patrati, sunt inghesuiti pe femeia lui, Amov. Numai ploaia aia cu bulbuci si tunetele violente l-au tinut alaturi de ea. Nu ca ar fi fost impresionat de urletele ei de groaza sau de faptul ca Amov este gravida, dar, fara sa aiba motiv sa marturiseasca, pentru ca pe nimeni nu interesa, si lui ii era teama de furia naturii. Sudoarea isi facuse loc printre sprancenele arcade si ii ajunsese pe fata barboasa. Nu a mancat, nu a dat nicio atentie in jur ci s-a ghemuit in culcus. Stia ca a doua zi va fi o zi frumoasa. Norii rosii de la apus, instinctele si mirosul nu il inselau.
Si chiar asa era. O zi frumoasa. O zi perfecta. Un lucru il supara insa. Stia ca azi e zi de lucru. Nu muncea in fiecare zi pentru ca atunci cand o facea, el si companionii lui reuseau sa agoniseasca destul ca sa o duca binisor, ba chiar bine, o vreme. In mod normal azi nu s-ar fi dus, lui ii ajungeau si resturile putin alterate, dar langa el era bestia asta, Amov, insarcinata si mereu infometata, cea mai periculoasa combinatie. Macar de ochii celorlalti trebuia sa fie un exemplu. Daca se trezea si nu avea ce sa infulece era vai de el. Tipete, urlete, gesturi violente, imbranceli si scuipaturi aveau sa se abata asupra lui. Nu ca de obicei se sfia sa riposteze, dar de data asta intreaga comunitate ar fi sarit pe el, in frunte cu rudele femeii. Iar foamea e mai puternica decat obisnuinta. Deci sa o bata era exclus. Chiar si el, ditamai namila, ezita sa o supere pe Amov cu ceva. Putea chiar sa ii fie fatal.
A intuit ca e mai bine sa plece si s-a ridicat. Intr-un colt a gasit niste apa. Si-a potolit setea, si-a luat ustensilele de langa locul in care dormise si a iesit. Ceilalti erau aproape toti la locul de intalnire. Nimeni nu astepta pe nimeni. Pur si simplu plecau in momentul in care simteau ca numarul lor ii face destul de puternici. Cu el parea ca echipa e completa pentru ca bruta aia de Sepreh, cu un gest scurt si un zgomot prelung, a anuntat plecarea. L-a privit cu ura pe parosul de Sepreh. Privirile si le-a infipt in ceafa lui iar degetele s-au strans pumn. Nu putea sa uite ca data trecuta l-a facut de ras tipand la el si dand din maini incat, la un moment dat, s-a temut sa nu fie scos nu numai din echipa ci din intreaga comunitate. Si pentru ce? Pentru ca a adormit exact atunci cand era mai mare nevoie de el. Pana si cei mai slabi au ranjit la el cand Sepreh il punea la punct. Acum toti sunt supusi sefului si ii tin isonul. Nimeni nu a parut deranjat de faptul ca acum 2 anotimpuri,exact in timpul lucrului, Sepreh a gasit de cuviinta sa se impreunezecu Amaez, desi aceasta nu facea parte din comunitatea lor. Femei ca ea nu fac parte din nicio comunitate. Pozitia lui Sepreh ii permitea sa aiba orice femeie dorea. Asa sunt sefii, lor li se permite orice. Poate cineva sa il atentioneze pe Sepreh? Nu prea. Iar cei care au indraznit sa o faca au murit de foame. Ei ca ei, dar nici pe cei din familiile lor nu iti mai era permis sa ii ajuti. Fatrac a strans coada in palme, si-a reprimat un muget de furie si a pornit la lucru.
Singura chestie care il linistea era faptul ca stia ca daca ziua asta va fi buna, apoi, cel putin pentru cateva rasaritui, va fi lasat in pace. Va putea sa leneveasca, sa se impreuneze cu cine vrea, sa zaca la soare si sa mestece planul care sa il puna pe Sepreh cu botul pe labe. Nici macar fata boccie a femeii lui, Amov, nu va mai fi nevoit sa o vada. Ba poate chiar o sa fete. S-ar bucura sa faca baiat. Ar da un mare noroc peste el. In cateva ierni putea sa il duca sa invete sa munceasca si nu peste multa vreme, cu un asemenea ajutor se va putea deda huzurului. Numai sa stea parul pe el. Desi nu muncea mult nici el nici nimeni, prefera sa stea. Trebuie sa faci greseli prea mari ca sa nu ai ce manca, iar el desi nu era printre cei destepti, avea o forta uriasa, iar echipa avea nevoie de el. In plus, era viclean.
Deja mergea de ceva vreme, soarele se mai ridicase putin si devenise mai palid si mai puternic, iar pe el il frigeau talpile. E clar, trebuie sa faca ceva. Si cretinul asta de Sepreh...

Teoctist, sau despre morti numai de bine

Am asistat plin de uimire la noul show mediatic oferit pe gratis milioanelor de credinciosi. Credinciosi in viata de vedeta. Moartea lui Teoctist a picat ca o pleasca pe capul posturilor teve si nu numai. Codul rosu era istorie, cel galben e prea palid, neinteresant, Basescu isi dospea gusa, dar noi nu stiam, ce s-o mai lungim, vacanta. Si iata ca in absenta soferului sau, Teoctist le face safteaua si da ortul popii. Da, stiu, a trecut de ceva vreme, deja miroase a frunza uscata, deja avem un nou patriarh, sau cum se numeste, iar eu ma trezesc sa rascolesc trecutul. In definitiv e la moda iar pe mine m-a oripilat tot ce am vazut. Mi-am adus aminte de toate astea pentru ca a venit un prieten la mine si cum nu ne-am mai vazut de ceva vreme, trebuia sa dezbatem si noi. Iar cand vine vorba de morti... Nu mai aduc in discutie faptul ca domnul sofer, ranit in ... ceva, se tanguia prin ziare ca preafericitul a murit cu zile la cei peste 90 de ani. Nu discut nici despre bunavointa care i-a lovit pe "patriarhabili" si grija pe care o aratu pentru enoriasi, pe mine ma intereseaza chivutele alea care au venit echipate crestineste la capataiul celui care ne-a calauzit prin intuneric - nu puteau sa isi lase acasa basmaua din dotare dar nici sacosa de panza pe care, cu smerenie, o tineau pe brat. Am ramas mut de uimire la declaraia facuta de una mai cu carte, purtatorul de cuvant al intregii suflari de precupete: "noi cu cine ramanem?". Asta a pus capac. Ma intrebam care era diferenta dintre ele si salbaticii din Tahiti care erau pur si simplu disperati in momentul in care Gaugain si-a gasit sfarsitul. Nu am putut sa trec cu vederea ca desi rupte de durere si cu suspinul in gatlej, totusi au gasit o farama de putere ca sa ii snopeasca pe jandarmi, sa darame gardurile si sa faca un sprint pana la cosciug. Asta este ceea ce numesc sa iti faci intrarea in lumea buna. Adica numai Basescu sa pupe poala popii in timp ce fotografii nu isi mai gasesc locul pentru a surprinde cea mai buna poziite in cea mai buna lumina?
Si ca sa inchei la fel de confuz si de lipsit de inspirati, ma intreb daca pentru domnul Arapasu, AKA Teoctist, lumina venea de sus sau de la rasarit.

Prin 1988 eram de Pasti la o biserica iar preotul paroh de acolo a adresat o ruga Celui de sus ca sa o auzim si noi si altii - sa ne rugam pentru cei care conduc tara. Ce-i drept ii cam pomeneam in rugaciunile mele. Saracii...

Concediu

Recent, ah, foarte recent, m-am intors din concediu. Am fost nu ca sa ma odihnesc fizic, neaparat, ci psihic. Nu am fost in tara, dar nici nu are importanta unde anume. Un concediu pentru linistea mea. Am mers cu metroul. Am mers cu tramvaiul. Foarte mult pe jos. Nu mi-am sters pantofii de praf (pentru ca nu era nevoie si nu pentru ca nu ii aveam. Aveam!. Nu era nevoie de aspirator dimineata ca sa extrag mucozitatile nascute de umezeala din nasul meu si de praful de pe strada. Nu am tras nici macar o flegma. Pur si simplu se pare ca nu e cazul. Cu uimire am constatat, in ultima zi acolo - prima zi aici, ca nu am injurat. Nu m-a calcat nimeni p ebombeu, nu m-au inghintit, daca au dat peste mine, si-au cerut scuze foarte politicos. Pareau sa spuna: viata e frumoasa. Si apoi ... eram in concediu. Concediul meu ca sa ma plimb. Si tot plimbandu-ma prin oras peste ce credeti ca dau? Peste agentia de turism care in limba respectiva te indemna sa vizitezi Romania. Stiind ca nu am incotro, si ca oricum va trebui sa o vizitez peste cateva zile, cu sedere indelungata, am hotarat sa vad care este oferta. Pe langa niste imitatii de stanca in vitrina si niste lemne care se voiau a fi niste garduri de stana, mai erau cateva poze cu calusari si cu Arcul de Triumf. Aceleasi, doar ca putin mai decolorate. Nu tu mare, nu tu munte, nu tu SIBIUL!!! Capitala europeana a culturii. Nimic. Ce conteaza ca biroul era amplasat in zona centrala, ce conteaza ca ar fi putut face eforturi sa atraga la noi potentiali turisti cu posibilitati financiare uriase? As! Colac peste pupaza, in caz ca poza aia palida de la statul in soare te facea curios, ei bine nu puteai sa afli mai mult. Fiind perioada de concedii, si gestionarul de acolo, platit de ministerul turismului din Republica Socialista Romania, adica si din banii mei, sau ai tai, cititorule, era si el, normal in concediu. De parca sederea lui acolo nu este un concediu permanent.
Asa ca VISIT ROMANIA cu incredere.
Despre cum mi-am petrecut dupa aterizare la intoarcere, in proaspat renovatul aeroport Baneasa, mai mult timp decat i-a luat aeronavei sa strabata o distanta de mii de kilometri, in alt episod.

Din ciclul: Consumati cu incredere, doar n-o sa muriti !

Sunt o fire pretentioasa cand vine vorba despre ce bag in gura ca sa scot pe cur. La magazin, la cumparaturi - pipai de mai multe ori si cumpar o data. Asa am fost invatat, numai ca regulile marketingului si ale bunului simt modern nu mai tin cont de invataturile din batrani. Cum nu prea ma mai inteleg cu mezelurile am decis de ani de zile sa am o relatie cu branzeturile, relatie, credeam eu, bazata pe incredere. Incercand sa evit sa cumpar branza topita dar sa platesc cascaval, mi-am tonifiat muschii de la dreapta pipaind rotite de cascaval pe care vreau sa le feliez nu sa le ung. Drept pentru care fermitatea si taria mi-au recomandat un cascaval La Dorna.
Imun la feed back-ul din creier legat de articolele privind exploatarea zacamintelor de lapte la preturi de rahat, am bagat produsul in cos. Iata-ma acasa cu cutitul in mana cu gura plina de sudalme. Nu este ceea ce credeti voi - cascavalul este tare, nu e nevoie sa il ungi, dar trebuie sa il culegi, bucata cu bucata de pe tocator. Nu e moale, dar e sfaramicios. Pai ce am facut? Traiesc neplacuta senzatie ca din dragoste si respect pentru consumator insusi Jean Valvis se lasa muls. Odata cu varsta devii mai rigid, iar omul de afaceri cu figura porcina nu mai este la prima tinerete.

VIATA ESTE CA O FOSA NAZALA...

... nu poti sa stii ce ascunde, ar fi spus un personaj celebru. Pana ieri am crezut ca asa cum numai femeile isi sterg cu delicatete colturile gurii dupa ce se rujeaza, tot asa scobitul in nas este apanajul barbatilor. Cine nu a vazut macar o data un voinic cu degetul infipt in nara si cu privirile impreunate pe falanga ce-l leaga de palma? De cate ori nu s-au produs adevarate lupte de strada in calea vostra cand enervat omul dadea cu ei de pamant ca "sa le sparga capul", cum se zice in popor? Ei bine si eu am intalnit barbati fericiti. Nimic nu se compara cu eliberarea cailor respiratorii. Pune un om sa faca figuratie la o reclama dupa ce scapa de lest si vei avea cea mai buna si mai naturala reprezentatie.
Am fost putin retinut privind egalitatea intre sexe, desi viata mi-a oferit multe exemple care au luat egalitatea literalmente - barbati care si l-au retezat sau femei care si l-au plantat. Au luat-o prea ... cuvant cu cuvant. Am continuat sa cred ca femeia are rolul ei bine stabilit iar barbatul si-a stabilit si el o pozitie a sa. Nu stiu care este mai important si nici nu comentez acum.
Cert este ca pot sa trag un semnal de alarma. Suntem invadati in menirea noastra, in gesturile noastre. Plecat cu ceva treburi zilele trecute, am oprit cu o cunostinta la o carciuma la marginea gradinii zoologice, asteptand ca persoana sa isi rezolve nu stiu ce treburi. Cat am stat inauntru am baut si o apa minerala. Cat am baut si apa minerala a intrat o domnisoara angajata. Cat a intrat ea patroana i-a si spus ca "a facut o varza la inventar, incurcand sticlele de bere cu cutiile". Un barbat nu ar fi facut asa ceva. Mai ca imi parea rau de ea. Putin draguta, putin plinuta, putin aranjata, cam taranca. Ma rog... nu ma interesa, eu savuram apa minerala, mai ales dupa penuria de cand cu codul rosu. Fata si-a primit mustruluiala si s-a intors la robotit. Atat de mult imi placea apa aia ca m-am si plictisit dupa o vreme. Ce sa fac? Ce sa fac? Mai ales ca asta cu care eram nu dadea niciun semn ca ar fi terminat treaba, pe care nici nu o incepuse. Sorbea o cafea. Am inceput sa ma uit pe pereti. Sa admir tapetul imitatie de caramida, mesele din lemn masiv, stil grosier, lacuite, ceruite, suportul de servetele de la IKEA, pe colegul meu de masa, fereastra. Dar in spatele ferestrei ce vad? Fata care intrase mirata si iesise certata. Nedumerirea de pe chip era aceeasi, din cand in cand era inlocuita de un vizibil gest de nemultumire, de nereusita. Aratatorul care ii apartinea era insurubat in nara dinspre mine, unduindu-se pentru a intra si mai mult. Normal ca nu este o priveliste care sa ma incante si am vrut sa intorc capul, rusinat de rusinea ei. Numai ca in acelasi timp, BINGO!, a reusit! A reusit sa scoata o chestie verde ca o rama, pe care cu mult tact o asezi in carligul unditei. Ea, miloasa din fire, i-a dat drumul pe jos, nu fara o urma de regret, dar totusi multumita.
Am inteles ca nu ne mai putem ascunde niciunde. Am inteles ca ne vom amesteca si nu se va mai face deosebire. Nu mai exista nimic necucerit. Pantaloni, freza, camasi, tatuaje, mustata, barba, scuipat pe strada, parasutism, box, fotbal, recuperatori, scobit in nas, sa nu uit, militarie, zidarie, masonerie, preotie, etc, tot a fost cucerit. Un singur lucru ne-a mai ramas si sper sa nu il vad imprasitat si pe'ala intr-o zi - noi facem pipi din picioare.

In timp ce eu dormeam... cum a fost si filmul

Din ce in ce mai des imi pun problema daca noi, eu si familia mea, nu am trait cumva o teorie a conspiratiei pusa la punct in cele mai mici detalii de restul Romaniei. Si poate nu numai...
Ma duc in vizita la cucoana X, cu o varsta venerabila, iar pe la mijlocul obligatiei ma trezesc ca imi bag unghiile in bratele fotoliului ca sa nu i le infig in gat babetei. "Cum nu adica nu se gasea carne pe vremea lui Ceausescu?" "Doamna, zic, poate prin anii 70 la inceput." "Fugi de aici..." se incranceneaza matusalemica matusa. "Ma duceam la Mimi in colt si imi dadea pe alese". In fine, poate am omis eu pravalia timp in care stateam la coada ca sa iau paine.
Citesc. Citesc o carte despre viata unuia la bloc in perioada ceausista. Foarte frumos. Imi place ce zice. Asa e. Asa am trait si eu. Si mie mi s-a intamplat ca si lui. Pana la un punct. La mama lui veneau fetele in vizita, la o cafea. Au! De unde cafea, frate? Nechezol? Nu se poate sa fi fost nechezol. Tipul e zemos. Ar fi bagat-o pe asta in carte sa condimenteze pasajele. Cafea! Imi aduc aminte ca prin 1983 am plecat intr-o tara socialista, Cehoslovacia, unde se gasea si cafea. Ma rog, se gasea si sunca, si paine proaspata, salata, cico, bere, bomboane, carnati etc. Sau, mai bine zos, le gaseam si noi, cehoslovacii nu participau la conspiratia pusa la cale impotriva familiei mele. Ei nu ascundeau nimic de noi. Au luat ai mei 3 kg de cafea, atat era admis de lege, si a baut mama din ea ani si ani. Va dati seama ca nu isi permitea zilnic si nici nu vreau sa ma gandesc ce gust au avut ultimele cani. Important era ca o data pe la 10 zile, puteai sa pui niste schwartz la fiert si sa sorbi cu nesat.
Iar cea mai gogonata a fost aia cu Sfantul Nicolae. Mi s-a spus ca sunt bou, ca tovarasul isi sarbatorea ziua numelui in fiecare zi de 6 decembrie.
Acum vin si eu si intreb: eu unde am fost? Cat am dormit?

On the road again

In fiecare dimineata ma scol devreme ca sa ajung sa plec tarizu. Mi se pare surprinzator cum dispar minutele. Desi ceasul incepe sa sune de la 6.30, in baie, pentru primenirea fetei si a gurii si golirea basicii udului (nu asta e neaparat ordinea operatiilor - se pot intesecta) ajung pe la 7.30
Unii ar spune ca e devreme, altii ca e bine. Nu insist asupra felului cum mestec sau cat ma ocup dimineata de cateii mei. Ies pe poarta dar nu mereu plec. Ma intorc. Am uitat cheile. Asta cand nu le uit in poarta. Atunci nu ma mai intorc. Sunt anuntat. De cele mai multe ori masina e cu botul in directia opusa celei in care eu as dori sa o apuc. Ma hotarasc sa plec, totusi, in directia in care e aliniata. Gresit! Complet gresit! Nici nu am parasit bine trotuarul pe care e suita jumatate de masina si am cazut in groapa de la rigola. Futu-i... Si stiam ca e acolo. Ma lansez cu spor. Masina mugeste, sau asa cred eu, eu nadusesc. De asta sunt sigur. Este si 18 minute. La si 30, in mod normal, trebuie sa fiu la birou. Nici astazi nu reusesc. Si da-i a doua, frate. Viraj fara reducerea vitezei si fara treapta inferioara. Gresit! Complet gresit! Motorul e in moarte clinica. Daca ma grabesc... Lasa ca isi revine, ii dau benzina si isi revine. Dar ce vad?! Nu imi revin eu. A cata oara? Un cur mare, rosu, de camion imi bareaza vederea si trecerea. Iar au adus marfa la La Fourmi. Dupa ce ca e o strada ingusta se inghesuie toate hardughiile sa isi depuna incarcaturile in magazin. Nu intru in amanunte asupra faptului ca mai ieri ma plangeam ca e prost aprovizionat. Ce naiba or descarca aia daca eu nu gasesc smantana? Coca Cola. Mda... Ar trebui sa imi gasesc timp si bani de aruncat pe Coca Cola sa fac experimentul cu bomboanele Mentos si sa vad daca ia rugina de pe suruburi. Oricum, daca nu merg astea cu ce ramane imi streg cauciucurile. Cica raman bec! Revin pe strada si revin si eu acum la ce vreau sa zic. Desi ma grabesc teribil sunt nevoit sa o apuc pe stradute ca sa ies in alta parte, deja mult mai departe. Biata masina. Trebuie sa suporte talpa mea infipta in burta ei. Daca as putea sa i-o pun pe fata soferului cu camionul rosu, ala de Coca Cola. Stanga. Inainte. Semnal. Iar stanga. Viteza. Frana. Semafor. E unul in fata mea. De ceee... ? De ce nu sunt primul la semafor? Asta ca sa nu ma intreb de ce EU prind semafoarele? Fiecare sofer din fata sau din spatele meu e un pericol permanent. Pe langa cel pe care ar trebui sa il reprezinte este un competitor. Daca mi-o ia inainte? Am momente de luciditate rutiera si ma gandesc ca nu e nimic. Uite, merge cu 60, ce naiba sa vreau mai mult? Dar e un cur in capul meu care nu-mi da pace. Si zice: da, dar la semafor? O sa ai o masina inainte. Daca sta si se scobeste? Daca nu pleaca la timp? In cazul asta eu stau civilizat in spate si nu claxonez. Ii urasc pe aia care stau cu mana priponita pe claxon si cum s-a pus verde cum se fac auziti. Dar daca ala sta prea mult? Il claxonez pana la urma. Dar daca se enerveaza? E mitocan si se basica pentru ca l-am claxonat. Si nu vrea sa se urneasca. Iar eu trebuie sa stau dupa el. Nu il pot depasi. Si el pleaca la ultima clipa de galben. Ce fac?? Trec pe rosu? Nu. Raman de fraier. Si hotarat apas pe acceleratie si, desi el are 60, eu am mai mult si il las in urma. Normal in fata e altul. Ce angoasa.
De fapt ce am vrut sa zic - azi am prins toate semafoarele. Asta nu e bine, nu?

Mi s-a pus pata pe UPC

Cei mai mari nesimtiti de pe piata de cablu. Jegosi, cersetori, neputinciosi, turnatori, prosti, ignoranti, mitocani, (posibili) hoti, mincinosi, fanfaroni, slab pregatiti, reclame stupide. NU cred ca am terminat epitetele si aprecierile, dar nici nu ma mai intind acum. V-ati dus la mare, sau in alt loc de vacanta, si ati stat in hotel prost? Vi s-a parut ca ati fost inselat? Stiati ca stati la 3 stele si de fapt miroase a camera ieftina? Ati platit mult si va ganditi ca nu merita? NU aveti ce sa faceti pentru ca totusi vreti sa aveti o vacanta? Aveti senzatia ca cei care administreaza hotelul umbla dupa castig imediat, mult si cu investitie de cacat, ca sa nu zic zero? Ei bine asta este si cu UPC, mare companie de cablu care iti ofera si pe mama si pe tata, pana la proba contrarie cand iti intra pe fir ... soacra. Ar trebui sa ne dea de gandit inca de la aparitia reclamelor cu cei trei oameni atinsi de calvitie cu apartenenta sexuala incerta (de orientare nici nu imi pun problema). Sunt neidemanatici, sunt prosti, se dau mari, au mers de gaşperi, ies numai impreuna, dar ne recomanda noua UPC. Si nu numai televiziune ci si internet sau telefonie. Mi-am facut nervi pentru 3 ani numai cu cablul. Ma intreb cat de bou as putea sa fiu sa mai apelez la un alt serviciu al lor, de data asta benevol, pentru ca in momentul instalarii cablului nu aveai de unde sa alegi. Suntem privati, exista concurenta, dar nu ai cum sa ajungi la ea. Stie si un copil mic ca marile companii de cablu si-au impartit zonele din Bucuresti - una mie, una tie,... Daca tot au facut asta macar sa se inteleaga si sa dea aceleasi programe, nu sa ma duc in vizita la cutare si sa imi curga balele ca el are in basic offer VH1 si 2, sau MTV classic, sau toata gama Discovery. NU cerem prea mult, ca de pilda Cosmos sau DDTV.
Singura alternativa la UPC sunt companiile care iti instaleaza parabolica aia mica, gen lighean mai mare. Despre ele nimic, pentru ca eu fac antireclama.
Suni la UPC, iti explica pret de cateva minute cum te pot ei inregistra ca sa se imbunatateasca serviciile (oha!), te invita sa alegi si in alte limbi (staine), moment in care ma intreb care strain inghite asa ceva, cu exceptia celor care stau ilegal, apoi iti aplic ao intreaga paleta de posibilitati: 1 pentru televiziune, 2 pentru internet, 3 pentru telefonie, etc. Eu am pus des'tu pe 1 si mi-a raspuns femeia si m-a intrebat pentru ce am sunat. Moment in care m-am bloggat. Credeam ca stiti, am replicat. In schimb imi stia numarul de telefon.
Timp de 3 zile am cerut nesimtitilor de la UPC sa vina sa remedieze o problema minora, iesise cablul din spliter-ul de pe stalpul din strada. Si eu ma pot sui acolo, dar nu cred ca mai platesc si abonament pentru asta. Ca sa nu zic ca sunt "la zi" pana in august. Ca sa nu mai zic ca poti plati, incepand cu luna mai, la banca XXXXXX, dar defapt noi nu avem facturi pentru ca ei au o problema cu firma de curierat care distribuie. Dar de ce trebuie sa inghitim noi cacturile asta mereu? Poate am si eu o problema cu masina si nu mai platesc factura.
De acum inainte UPC va fi in lista mea de prioritati. Cum ii prind cum ii faultez, iar la sezatoare o sa spun tuturor mesenilor despre profesionalimul lor indoielnic si puturos.