Soarele patrunde brusc printre crapaturile peretilor. Ca un cutit rosu o raza zgandare pleoapa lui Fotrac. Incearca sa se intoarca pe partea cealalta dar realizeaza ca partea cealalta este ocupata. Femeia lui este gravida. Ea ocupa partea cealalta.Intamplarea face ca el sa se afle in acelasi culcus cu ea. Aici l-a prins noaptea. Ar vrea sa mai stea putin si incearca sa-si traga un colt de blana peste mijloc. Toti au blana. Nu inseamna ca sunt mai avuti. Nici macar nu stie daca altii sunt mai avuti, deci nici nu-l intereseaza. Cei cinci metri patrati de blana, despre care el nu are nici cel mai mic habar ca sunt cinci metri patrati, sunt inghesuiti pe femeia lui, Amov. Numai ploaia aia cu bulbuci si tunetele violente l-au tinut alaturi de ea. Nu ca ar fi fost impresionat de urletele ei de groaza sau de faptul ca Amov este gravida, dar, fara sa aiba motiv sa marturiseasca, pentru ca pe nimeni nu interesa, si lui ii era teama de furia naturii. Sudoarea isi facuse loc printre sprancenele arcade si ii ajunsese pe fata barboasa. Nu a mancat, nu a dat nicio atentie in jur ci s-a ghemuit in culcus. Stia ca a doua zi va fi o zi frumoasa. Norii rosii de la apus, instinctele si mirosul nu il inselau.
Si chiar asa era. O zi frumoasa. O zi perfecta. Un lucru il supara insa. Stia ca azi e zi de lucru. Nu muncea in fiecare zi pentru ca atunci cand o facea, el si companionii lui reuseau sa agoniseasca destul ca sa o duca binisor, ba chiar bine, o vreme. In mod normal azi nu s-ar fi dus, lui ii ajungeau si resturile putin alterate, dar langa el era bestia asta, Amov, insarcinata si mereu infometata, cea mai periculoasa combinatie. Macar de ochii celorlalti trebuia sa fie un exemplu. Daca se trezea si nu avea ce sa infulece era vai de el. Tipete, urlete, gesturi violente, imbranceli si scuipaturi aveau sa se abata asupra lui. Nu ca de obicei se sfia sa riposteze, dar de data asta intreaga comunitate ar fi sarit pe el, in frunte cu rudele femeii. Iar foamea e mai puternica decat obisnuinta. Deci sa o bata era exclus. Chiar si el, ditamai namila, ezita sa o supere pe Amov cu ceva. Putea chiar sa ii fie fatal.
A intuit ca e mai bine sa plece si s-a ridicat. Intr-un colt a gasit niste apa. Si-a potolit setea, si-a luat ustensilele de langa locul in care dormise si a iesit. Ceilalti erau aproape toti la locul de intalnire. Nimeni nu astepta pe nimeni. Pur si simplu plecau in momentul in care simteau ca numarul lor ii face destul de puternici. Cu el parea ca echipa e completa pentru ca bruta aia de Sepreh, cu un gest scurt si un zgomot prelung, a anuntat plecarea. L-a privit cu ura pe parosul de Sepreh. Privirile si le-a infipt in ceafa lui iar degetele s-au strans pumn. Nu putea sa uite ca data trecuta l-a facut de ras tipand la el si dand din maini incat, la un moment dat, s-a temut sa nu fie scos nu numai din echipa ci din intreaga comunitate. Si pentru ce? Pentru ca a adormit exact atunci cand era mai mare nevoie de el. Pana si cei mai slabi au ranjit la el cand Sepreh il punea la punct. Acum toti sunt supusi sefului si ii tin isonul. Nimeni nu a parut deranjat de faptul ca acum 2 anotimpuri,exact in timpul lucrului, Sepreh a gasit de cuviinta sa se impreunezecu Amaez, desi aceasta nu facea parte din comunitatea lor. Femei ca ea nu fac parte din nicio comunitate. Pozitia lui Sepreh ii permitea sa aiba orice femeie dorea. Asa sunt sefii, lor li se permite orice. Poate cineva sa il atentioneze pe Sepreh? Nu prea. Iar cei care au indraznit sa o faca au murit de foame. Ei ca ei, dar nici pe cei din familiile lor nu iti mai era permis sa ii ajuti. Fatrac a strans coada in palme, si-a reprimat un muget de furie si a pornit la lucru.
Singura chestie care il linistea era faptul ca stia ca daca ziua asta va fi buna, apoi, cel putin pentru cateva rasaritui, va fi lasat in pace. Va putea sa leneveasca, sa se impreuneze cu cine vrea, sa zaca la soare si sa mestece planul care sa il puna pe Sepreh cu botul pe labe. Nici macar fata boccie a femeii lui, Amov, nu va mai fi nevoit sa o vada. Ba poate chiar o sa fete. S-ar bucura sa faca baiat. Ar da un mare noroc peste el. In cateva ierni putea sa il duca sa invete sa munceasca si nu peste multa vreme, cu un asemenea ajutor se va putea deda huzurului. Numai sa stea parul pe el. Desi nu muncea mult nici el nici nimeni, prefera sa stea. Trebuie sa faci greseli prea mari ca sa nu ai ce manca, iar el desi nu era printre cei destepti, avea o forta uriasa, iar echipa avea nevoie de el. In plus, era viclean.
Deja mergea de ceva vreme, soarele se mai ridicase putin si devenise mai palid si mai puternic, iar pe el il frigeau talpile. E clar, trebuie sa faca ceva. Si cretinul asta de Sepreh...
Postări
